Paulu Cortinchi

Dolu

Era di i primi dirigenti di l’ARC, è dopu di l’UPC, pè u rughjone d’Aiacciu. Dopu à Aleria fù in prima ligna contr’à i barbusi di Francia, è era à u capu di l’urganisazione quand’ellu ci hè vulsutu à fà fronte in Bastèlica, è dopu in carrughju Fesch in Aiacciu, contr’à cintinai di pulizzeri. Certi sò morti durante ssu mese di Ghjinnaghju 1980, ci sò stati i feriti et dicinai di militanti sò stati imprighjunati sin’à l’amnistia di u 1981 di François Mitterrand.

Paulu militava quand’ellu ci vulìa à esse ancu curaghjosu par difende e so idee naziunaliste.

Curagiu ùn li ne hà mai mancatu ! Ma era soprattuttu un omu di pace è di fraternità.

S’era messu d’accantu in l’annate 90, quand’ella hà cuminciatu a guerra vilinosa trà i dui FLN, ufficiale et stòricu. Ma a so fede militante è a so passione pà a Còrsica sò firmate sempre listesse.

Arritti rende umagiu à u so amicu di e prim’ore. Avìa 80 anni. Cundulianze fraterne à Marcu è Verònica, i so figlioli, à Elsa, à so puffigliola, è à tutti i soi.