Cultura

Casgiu

Pa ni vié pen ki pa trouvé fronmaj yo. Pruverbiu martinichese.
Ùn ci hè vechju pane ch’ùn trovi u so casgiu.

 

Salute à tutte è à tutti. Sta settimana a nostra parolla hè « casgiu ». « Ma si dice “Hè cum’è casgiu è furmagliu”, allora perchè casgiu è micca furmagliu ? » Ai a raghjò, ma ùn ne parleremu chè un sùppulu perchè « Hè troppu u casgiu à cullazione, merenda, vesperinu è cena » ! Or’dunque, studiemu l’etimulugia di issi dui sinònimi.

U latinu, « Quessa l’avia induvinata ! », u latinu, dicu, t’hà a parolla caseus chì l’orìgine hè scura, ma chì hà datu u tedescu « Käse », l’inglese « cheese », o u brittonu « keuz ». U grecu t’hà una astra parolla, ma a vogliu mintuvà perchè hà datu un bellu nome in corsu è in astrò : τυρός (turos). Allora, avete un’idea ? Nò ? Nulla ? Matriculàtevi e cerbelle parpenna ! Sempre micca ? Và bè, ghjè u « butiru », u casgiu di vacca (« βοῦς » + « τυρός » bous + turos). In quant’à « furmagliu », si ricolla à « caseus formaticus » cioè u casgiu fattu ind’una forma (u corsu hà mantenutu stu sensu spùticu). In francese ùn esiste a parolla chè dapoi u XIIIu sèculu è t’hà cunnisciutu à u XVu sèculu una metatesi (« formage » hè diventatu « fromage »).

A nàscita di u casgiu riculerebbe à u neulìticu (traccie truvate 7000 anni nanzu à Cristu in Polonia, per un dettu) quandu l’omu si mette à allevà a roba viva. Si dice chì u latte era messu nentru à visciche di ruminanti chì ci era a caghjarella : u trasportu permettia d’ottene u casgiu ! U so rughjone d’urìgine hè scunnisciutu ma, da l’imperu rumanu, si sviluppa una tècnica chì permette di mandà u casgiu assai luntanu. Puru, incù a caduta di u mondu rumanu, sparìscenu e tècniche è ci vole à aspittà u medievu da chì u casgiu ripigli primura. À pàrtesi da 1857, hè scuperta a pasturizazione da… Louis Pasteur.

U casgiu tene una piazza impurtante ind’a cultura mundiale. Polifemu, u ciclopu di l’Odissea, manghja u casgiu, segnu di bestialità, l’omi manghjendu u pane. D’altronde, u furmagliu serve da voiu à parechje divinità : à Ishtar/Inanna, dea mesuputàmica di l’amore è di a fertilità ; à Puseidonu in Grecia antica ; à i morti à l’occasione di l’interri ind’u disertu di Taklamaka (China uccidentale) cum’è no a pudemu custattà cù e mummie di u Tarim, caucàsiche invece di mongole, ricullendu à u IIu o à u Iu millenariu nanzu à Cristu.

Eccu l’ora di a canzona chì ci porta ind’è i Ch’ti. •

Marina Chovin