da Jules Stromboni

Mazzeru

Saranu in culori o monocromi i nostri i sogni ? I nostri i sogni, saranu sunori o silenziosi ? Quistione diffìciule à scioglie perchè quandu ci ramintemu un sognu, a nostra cuscenza colma i vioti. Ma, qualsìasi a risposta, Jules Stromboni t’hà sceltu un mondu in negativu : u bianch’è neru pè u reale, i culori sfrecciati pè i sogni, s’ella si pò chjamà cusì sti viaghji chì ci hè a lotta contr’à un animale salvàticu. Sàpiate anzituttu ch’ùn ci hè micca bisognu di cunnosce u mitu di u mazzeru per capisce stu libru affiuratu. Tal’è a fola, questa a storia si passa ind’un passatu landanu, senza astre indicazione, lascendu à u lettore a libertà d’iscrive u racontu ind’u cuntestu ch’ellu vole. Si pò ancu vede, fighjendu isse màghjine, illustrazioni chì s’assumiglièghjanu à i ritratti nant’à u vetru di a fine di u XIXu sèculu. Di fatti, u dissegnu hè à le volte precisu (i sìntimi annant’à i visi, i paesi…) è ellitticu : ind’u daretu, a penna si face acuta, strisce u negru, pigliendu una tessitura chì ci pudemu vede a stampa di e sgrinfie di u cignale. Issu libru ùn hè micca un veru libru affiuritu nemancu un racontu. E figure si seguìtanu senza parolle astre chè i mughji. Ghjè ogni tantu un pezzu di a pàgina chì ci dà u puntu di vistu di l’eroi (Cesario, Chilina è u so babbu Virgile Stazzona), ind’una prosa puètica assai. A stòria si cumpone di sei parte chì u tìtulu hè un fiore. Nant’à pàgina chì seguita, hè spiecata l’azzione di sta pianta, eppò ci n’hè un dissegnu precisu è in culori. Passemu dunque da u papaver rhoeas chì dà u sognu (currisponde à i primi sogni di Cesario) à l’aconitum napellus, u fiore u più velenosu di Francia (currisponde à a morte d’un parsunaghju). A stòria lascia una bella piazza à l’ìntimu : e prime mestruazione, l’incestu, a viulenza (u babbu mena à u figliolu chì sunnieghja invece d’occupassi di e pècure), a murtalità materna, u stercu ind’a natura. A viulenza di sta vita nasce da a viulenza di i paisaghji è da a viulenza di a penna. Di fatti, Chilina sparisce dopu à l’attitùtine di u babbu Virgile Stazzona, chì dichjara ch’ella hè morta. Cesario, inamuratu, si vole vindicà, ma ùn sceglie micca qual’hè chì t’hà da more. A stòria palesa dinù a leia di l’omu cù a tarra. Da chjucu, Cesario face u pastore (travaglia annant’à a tarra), dopu, si ne và in cuntinente à circà u carbone sottu à a tarra. Eccu un libru uriginale assai, ch’ùn ci lascia micca l’oziu di pinsà à astru affare : simu traspurtati ind’un mondu chì c’entre u fantàsticu (i sogni ma dinù e legne chì Cesario scopre dighjà tagliate). Infine, ammintaraghju u magazinu Lire chì hà cunsacratu un bellu artìculu à stu libru, dettu « chef-d’oeuvre » !

Allora, ùn tricate più, andate à ritruvà l’eroi di sta storia bella bella.

https://www.franceinter.fr/culture/bd-l-etrange-et-beau-mazzeru-de-jules-stromboni

http://www.telerama.fr/livres/mazzeru,156539.php

 

Marina Chovin.