Da Jérôme Ferrari

Il se passe quelque chose

Trà ghjennaghju è ghjugnu di u 2016, Jérôme Ferrari hà scrittu una crònaca ind’u settimanale La Croix.

I sughjetti sò numarosi, ma dighjà ind’a prefazione, u scrittore ci palesa a vacuità d’un eserciziu bellu chè luntanu da a litteratura : si scambia ind’«une espèce de pitoyable machine à produire des discours, de plus en plus vides et péremptoires, sur tout et sur n’importe quoi ». È, ghjunta a fine di sti Essais, a cunclusione hè listessa. Eppuru, questi l’artìculi sò intaressanti assai. E temàtiche sò numarose è a forma di u settimanale permette di porghje precisioni annant’à un artìculu stampatu. U primu sughjettu hè quellu di a lingua.

Principia u so libru J.Ferrari cù una crònaca annant’à a lingua corsa. U discorsu di Ghjuvan’Guidu Talamoni dopu à a vittoria di i naziunalisti hè à le volte independentistu è in lingua corsa ! Sùbitu chjàmanu i puliticanti di Francia à l’assassiniu di u francese.

L’autore ùn la face micca à capisce u perìculu d’una lingua francese di pettu à una lingua ch’ùn hè più materna è chì si ne more à pocu à pocu. Li si pare piuttostu chì ghjè a lingua corsa ch’ella ci vulerebbe à salvà, ricunniscendu, per un dettu, a cuufficialità.

Per ciò chì tocca à a lingua francese, amparemu chì i liceani èranu contr’à a riforma di l’urtugrafia, puru chì e cumpetenze ind’a scrittura sìanu di più in più dèbbule.

Un astru sughjettu impurtante ind’a riflessione di J.Ferrari hè l’islam. Ci ramenta chì ghjè a Repùblica chì hè laica, micca a sucetà : ponu purtà u velu e donne, puru chì e raggioni di purtallu per una donna di Samaa è per una ghjòvana francese sò sfarente : tradizione pè a prima, rivendicazione pè a siconda. In quant’à a scola, tuttu ciò chì hè « àrabu » hè l’occasione di liticassi.

J.Ferrari ammenta una passata ind’a so classa, ma eiu vuleria mintuva un affare ch’aghju vissutu quandu insignava à u cullegiu di Calvi. Un pruffessore di matemàtichi avia invitatu u prufessore d’àrabu à spiecà à i zitelli l’orìgine di i sciffri àrabi. Amparata a nutizia, una mamma s’era affaccata mughjendu ch’ella ùn vulia micca chì a so figliola amparghi l’àrabu !

Ci hè dinù un’anàlisa intaressante di a culunisazione, di i so crìmini, di a turtura chì assai Francesi ghjudìcanu cum’è ùtule in cert’occasione…

Infine, sò sughjetti menu serii, tale a vita di i liceani : oghje chì hè oghje, ùn si vargògnanu micca d’ùn sapè nunda, si pènsanu i più forti nant’à e rete suciale, è ciò chì ghjè scunnisciutu ùn hè micca primurosu. «Désormais on revendique son ignorance » scrive J.Ferrari.

Eccu dunque un libru chì face prò, trattendu di sughjetti ch’ùn aghju micca pussutu parlanne di tutti.

Marina Chovin.