A nostra stòria

Mettìmuci un suppucciu à a so piazza. A Corsica hè st’ìsula in u Mediterraniu ch’elli abbisògnanu per prevene u perìculu barbaru. Locu stratègicu per dà di pettu à e minaccie d’Àfrica. Hè una vechja paura di u mondu « civilizatu » dapoi à Nostradamus !

È più oghje chè mai, dapoi ch’elle si sò sfundate e torre gemelle in New York, è ch’ella hè nata a minaccia djiadista.

Hè chjara : mai ch’ella fussi ùn accetteranu di perde a Corsica ! Eppò, ci hè stata un antra sfida. 43 anni fà, una mannata d’omi purtata da un duttore s’hè arrizzata à falli mottu… pè a prima volta in Francia, fora di i tempi di guerra, si tirava nant’à e forze di l’òrdine… Pocu imprema s’elli si sò tumbati trà di elli i pulizzeri in u campu d’Aleria, sò morti dui di i soi allora chì Parigi ci avìa messu tutta a so superbia, elicòtteri, guardii mubili, curazzati… per stirpà ss’andacciani è strughje ssa rivolta paisana… Invece, s’hè infiarata. Nove mesi dopu, hè natu un muvimentu clandestinu è durante ssi quarant’anni, a sfida ùn hà fattu chè cresce. Uni pochi di sbaglii è derive sò nate, di sicuru, ma a rivolta ùn hè mai stanciata è ssi Cursacci anu scumbattutu contr’à a cinquèsima putenza mundiale senza sfiatà. È più mettìanu e so barbusarìa à mezu, è più una generazione pigliava a sèguita di l’altra. È ancu quand’è no ci tiràvamu à dossu, è chè no perdìamu a cunfidenza di u pòpulu, decine è decine d’altri s’arrizzàvanu à ramentà i fundimenti, à fà rinasce i valori è a fede tamanta ind’è l’avvene di ssu paese ! Sin’à l’offesa strema, l’assassìniu di u raprisentente di u Statu ind’è l’ìsula ! U stumacheghju risentitu in Corsica, u ricusu di l’attu, sin’à sfilà à decine di millaie in carrughju, ùn còntanu micca. Per elli, ab eternu, simu un «pòpulu prefetticidiu ». È di vèdeci sbuccà infine, spazzendu u so vechju cumplice clanistu, scrutinu dopu à scrutinu, è diventà sperenza per u nostru pòpulu, purtati da u figliolu stessu di quellu chì l’avìa datu di pettu 43 anni fà… cumu vulete ch’elli accèttinu ? A Corsica era è ferma culunìa. Quand’elli sò stati lampati fora d’Algeria, ci anu stallatu i pedi neri, li anu datu di chè mette in valore a terra, senza ch’elli àppiinu à rimbursà l’impresti. I Corsi dannighjati, ùn avìanu u drittu à lagnassi. Hè cusì ch’ella hè nata a rivolta in Aleria. I militenti anu occcupatu una cava per dinunzià l’arrubbecciu à un pòpulu, è e scruccunerìe culuniale. Ci anu mandatu i guardii mubile invece di discute. L’orgogliu francese fecìa i so primi morti in Aleria. Edimondu Simeoni fù arrestatu è purtatu davanti à a Corte di Sicurezza di u Statu francese. Ancu assai, a so difesa purterà a prova ch’ellu ùn pudìanu esse assassinii i militenti ind’è a cava, u duttore serà solu cundannatu à 5 anni di priggiò per disturbu à l’òrdine pùblicu. Ssa stòria, a nostra stòria, forte è putente, messagiu tramandatu, serà filmata è una chjama crowdfunding hè lanciata per aiutà i rializatori à fà ssu filmu testimognu. Voi dinù, aiutate à ciò chì a nostra stòria sìppia cunnisciuta da e nove generazioni.

 

Partecipate à stu prugettu : www.move.corsica/fr/Aleria

 

Fabiana Giovannini.

1 Trackback / Pingback

  1. Stampa Corsa, informations corses – A nostra stòria

Les commentaires sont fermés.