Accapu di a reddazzione

Arritti !

Report des Ghjurnate d'Arritti
Report des Ghjurnate d'Arritti

A crisa sanitaria ci porta à ùn festighjà l’anniversariu di u nostru settimanale cum’ella era prevista ssu principiu di dicembre. A bella festa ch’era appruntata in Biguglia cù mondu mostre è spartera cù i nostri fratelli baschi serà per un antru ghjornu. Ma ARRITTI franca i so cinquanta quattr’anni è, quessa, nisun’crisa, pulìtica, ecunòmica, suciale, è oghje ancu sanitaria, ùn hè mai riesciuta à piantà la. Ferma sempre, 54 anni dopu, quellu mughju lanciatu l’ottu di dicembre di u 1966 !

« L’ìsula si viutava di i so figlioli » spiecava qualchi annu fà Màssimu Simeoni à a ghjurnata chì festighjava i nostri 50 anni. I dritti èranu disprezzati, l’ecunumìa sfundata, l’identità rispinta da i Corsi stessi, ma, dice u nostru fundatore « avìamu u cerbellu chjaru nant’à i mecanìsimi ch’ellu ci tuccava à mette in ballu per ritruvà speranza. U bisognu di fà un ghjurnale era chjaru è lindu ». Ci hè vulsutu à impruvisà, truvà i mezi finanziarii, inventassi ghjurnalisti frà i militenti i più dispunìbuli. U tìtulu s’hè impostu. Ci vulìa à purtà i Corsi à riagisce, « Arritti ! » era un mughju, un invitu, una chjama à a rivolta, à svigliassi, à ricusà a malasorte imposta. Arritti hè u primu ghjurnale militente naziunalistu. Un bùffulu di speranza, un mezu di piglià cuscenza, chì a lotta era cullettiva, ch’inseme pudìamu inventà è mette in ballu l’arnesi di a rinàscita. I militenti si sò identificati à u ghjurnale, anu messu manu in pasta per fallu campà, truvà i mezi di u so funziunamentu, sparghje l’edee è e pruposte, purtà i dibàttiti di a sucetà. Era aspettatu tutte e simane, era, è ferma a lea trà i militenti stessi, è trà u muvimentu autunumista è u pòpulu. « Una stampa militente hè un stuvigliu di riflessioni è d’azzioni. Hè un mezu di cresce per quelli chì u lèghjenu ma dinù per quelli chì u scrìvenu. Arritti hè un arnese pulìticu è u so rolu hè statu essenziale ind’è a lotta di u pòpulu corsu » dice u so capiredattore Francescu Alfonsi. « U ghjurnale anticipava o inditava e situazioni. Per un dettu quand’avemu dinunziatu e pulizze parallele. Avìamu fattu l’anàlisi, studiatu u perìculu, sapìamu ch’ellu ci purtava à l’affruntamentu. Arritti hà purtatu ssu cumbattu pulìticu è ci permettìa di sensibilizà, è di dà cuscenza di ssu perìculu à u pòpulu », dice torna Màssimu Simeoni. Arritti spieca e situazioni, sbuchjuleghja i prublemi, porta e sperienze d’altrò, hè un strumentu d’apertura è di custruzzione. Hè stata cusì per tutte e lotte ch’ellu hà cunduttu ssu settimanale per furmà a cuscenza di u pòpulu, custruisce a so pensata in tutti i duminii induv’ellu li ci vulìa à capisce dimensioni impurtantìssime per appruntà l’avvene. L’Auropa, a lingua, a terra, u pòpulu, l’autunumìa, i trasporti, l’ecunumìa, l’ambiente… Arritti hà purtatu tutti i dibàttiti di a sucetà corsa, tutte e rivendicazioni di u naziunalìsimu corsu.

Ferma una fiara, ssu mughju lampatu 54 anni fà. N’avemu sempre u bisognu. Sparghjìtelu, abbunàtevi è fate cresce a famiglione di i so abbunati. •

Fabiana Giovannini.