Crepacore

Più di 1000 anni di stòria ! Dì ch’ella hà vista u mediuèvu, dì chì i Parigini ci anu precatu a salma di San Luigi, dì ch’ella hà vissutu u sacramentu di Napuleone Primu, imperatore di i Francesi, è quantu matrimonii è battèsimi di prìncipe è di rè, è quantu intarri di presidenti di a repùblica è di persunalità da tutte e mamme ! Dì ch’elli hà accoltu parechji Papi, certi pruclamati Santi cum’è Ghjuvan’Pàulu II. Dì ch’ella hà purtatu in cielu l’Abbé Pierre. Dì ch’ella hà vistu a cùllera di i senza calzone à a rivuluzione francese, dì ch’ella aggrotta ancu a curona di Cristu è chì Victor Hugo ci hè ghjuntu à circà a so musa… 1000 anni di stòria spariti sottà e cènnere di e travi magnìfiche di u XIIu sèculu, fiamme è piombu in bullore avvampèndusi tante richezze. Tamantu crepacore !

Parte sana di a stòria francese, locu u più visitatu d’Auropa, Notre-Dame de Paris hè oghje un munumentu di dulore è di brùstule. Testimogni di stòria, hè un patrimoniu universale ch’hà intesu u passu martellatu di e botte naziste pò sò e so campane ch’anu annunziatu a liberazione di Parigi è a fin’di e stirpere di a shoah. Hà francatu a guerra di 100 anni, cum’è e duie guerre mundiale. Ogni annu accoglie u cennu di croce di millioni di Cristiani è u chjucchittime di l’apparechji fottogràfichi di turisti maravigliati.

Hà vistu u prucessu di a riabilitazione di Jeanne d’Arc. S’hè rallegratu à u matrimoniu di Henri IV, hà pruvucatu a cunversione à u cristianìsimu di Paulu Claudel una sera di Natale, hà fattu sunnà u so murtoriu cusì tante volte, guerre, strage, drami, mumenti sulenni. À u senu di a catetrala Notre-Dame de Paris si piàttanu dinù mondu tesori. Micca tutti francati da u focu o l’acqua per spènghjelu. Da l’òrgani magnìfichi, à e campane, e pitture, e vitrate, i rusuloni, e reliquie, i libri è vestiti sacri, i calici, l’ustensòrii, e croce, l’imbillimenti, e stàtue, e grundaghje, i purtoni… a lista di e richezze strutte aghjusterà à l’affannu di vede parte in fume tamantu patrimoniu.

L’armatura di a Catetrala era un capu d’òpera d’artistu, riferimentu per l’artisgiani di u mondu sanu. Chjamata « a furesta » per vìa di i 1300 àrburi querci ch’anu custitutu e so travi, u locu era interdettu à u pùblicu, è ùn ci era elettricità per ùn risicà un incendiu… Cumu hè pussìbule tandu d’ùn avè abbastanza presu tutte e guaranzìe è precauzioni ch’ellu ci vulìa per impedisce un disastru sìmule durante un tempu di rinuvazione ?

A Corsica addulurita hà fattu sunnà à a dumanda di u so Vescu, Munsignore De Germay, u so murtoriu in ogni ghjesgia di l’ìsula. Umagiu sulennu.

Fabiana Giovannini.

1 Trackback / Pingback

  1. Stampa Corsa, informations corses – Crepacore

Les commentaires sont fermés.