Carlu Castellani, precursore

Ùn pudìamu cunsacrà un nùmaru speciale à a dimarchja Scola Corsa, senza parlà di Carlu Castellani. Hè frà i precursori di u riacquistu di a nostra lingua. Insignante, hà cunsacratu più di 20 anni à inchjucassi appressu à l’integrazione di a lingua corsa à a lege Deixonne. In u 1951, a lege Deixonne riconnosce u drittu à l’insignamentu facultativu di e lingue regiunale. À l’èpica era un avvanzata maiò. Ci pare simbòlica oghje. Ma a lingua corsa tandu ùn era micca ricunnisciuta cum’è lingua, è ci hè vulsutu à bàttesi 21 anni per ottene in u 1972 ssu drittu à a facultatività ch’era accurdatu à l’altre lingue regiunale. In u 1971, Carlu Castellani fonda l’associu Scola Corsa di Bastia chì sparghje i corsi di lingua corsa in pienu riacquistu. Più tardi, hè statu elettu vicepresidente di l’Altu Cunsigliu di e lingue di Francia in u 1995, un urganìsimu cunsultativu incaricatu di riflette nant’à e pulìtiche linguìstiche. Dinù, à livellu aurupeu hè statu elettu in u 1994 vicepresidente di u Cumitatu francese di u Scagnu aurupeu pè e lingue e menu spaperse, urganìsimu indipendente ricunisciutu da e stituzioni aurupee.

Puru discretu è ùmile, Carlu hè un militente autunumista di e prim’ore. Hè statu un redattore d’Arritti durante parechji anni.

Hè dinù un scrivanu, citemu frà altru « Detti capicursini, le souffle populaire » in 2004, « La Corse et la mer » in u 1986, « Geograffia di Corsica » in u 1983, « Ghjochi isulani, racolta di ghjochi cù e so regule » in u 1982, « Hier à Siscu, quelques aspects du passé » in u 2006, è parechji altri libri torna, frà i quali forse u più cunnisciutu, « Corse, le mépris des urnes » in u 2001.

Carlu hà purtatu assai à a nostra lingua è à a nostra cultura. U salutemu cù rispettu. •