D’A Filetta, Paolo Fresu è Daniele Di Bonaventura

Danse Mémoire Danse

U tìtulu lascia piazza à l’intarpretazione : a memoria di chene ? Chì ghjè u ballu chì ci hè prupostu ? Ci dà l’intròitu qualchì elementu da capisce u scopu puèticu ma dinù pulìticu di stu dischettu. Si tratta di rende umaggiu à dui omi chì t’anu lasciatu ind’a storia un stampu eternu. Aimé Césaire (chì u tìtulu di u dischettu hè un versu di a so puesia) è Ghjuvanni Nicoli anu un destinu cumune : e sò vite sò un impastu d’umanità. A. Césaire, natu di 1913 è mortu di 2008 in la Martinica, hè à tempu scrittore è omu pulìticu. Ghjè ellu u primu, per un dettu, à aduprà a parolla « négritude ». Ghj. Nicoli, natu di 1899 è mortu di 1943, hè un stitutore chì l’amore di a so pàtria hè u più ch’impreme : sarà dunque unu di i patrioti corsi u più famosu.

A leia trà i dui omi ? Sò isulani, lòttanu contr’à a culunisazione, contr’à u fascìsimu è u nazìsimu, contr’à a viulenza chì tocca i più dèbbuli. D’altronde sò insignanti è cumunisti. A scelta di fà u paragone trà sti dui omi ùn deve dunque nunda à l’azardu, è u scopu hè chjaru : mette à paru dui pinsatori luminosi impasti d’umanìsimu da ramintà chì tutti i ghjorni ci sò l’omi chì mòrenu per difende a libertà è a ghjustizia. A mùsica è e parolle di e canzone sò quelle di musicanti corsi, ma dinù taliani. T’avemu dunque una mùsica mischjata, ricca di pulifunie, di jazz, di voce spurgulate, di tromba o di banduneone.

U tema di isse 14 canzone hè à le volte a sperenza è l’abbattimentu. In Sciume si leghje « ìsule intargate/ Da li mio dùbbiti stanchi/ Maghju inziritu/ Vele l’aggranchi/ Ritornu innò ». In alba impedita, hè scrittu « Alba impedita/ È tardavellu/ Bocchiribellu/ Manu insischita ». Infine, A mio pena s’hè mondu afferma : «Ùn ci hè felice sorte/ Pè l’omu abbruscatu ».

Ma a leia trà i dui omi si palesa dinù in parechji testi : «Da a pieve di Càrbini à e Mèriche nere/ […]/ Ci hè qualcosa chì trema ci hè qualcosa chì move/ A libertà culpita chì si sparte in le sere ». In Fiori d’Algeria, hè mintuvatu u mistieru d’insignante cumunu à i dui omi : « Tandu mi hè venutu l’amore di u mistieru/ L’ochji di i zitelli sò celi luminosi ».

Eppò ci sò testi dedicati à l’unu più chè à l’astru. In Sempiterna ripiglia a famosa lèttera lasciata à i so figlioli da Ghj. Nicoli prima d’esse scapatu : « A mio figliola, u mio figliolu/ Siate fieri, pienti ùn ne vogliu/ Vogliu surrisi, solu surrisi/ È vede accesi i vostri visi ».

Eccu dunque un dischettu chì cerca a sperenza ind’a bughjura per via d’una mùsica chì ogni tantu suprana e voce. Per dilla à l’accorta, hè un incantu !

Marina Chovin.