A i nostri grandi pueti

Don Ghjaseppu Giansily

Sta nova rubrica hè cunsacrata à i grandi pueti di a nostra lingua è di a nostra cultura. Amichi lettori, mandàteci i scritti chè v’avete da permètteci d’unurà unu di ssi munumenti di a nostra cultura. Oghje, lampemu un ochjata à Don Ghjaseppu Giansily, dettu Pampasgiolu di l’Acquale.

 

 

U Lamentu di Cursichella

Cursichella sfurtunata
Mamma di tanti figlioli
Sarai prestu abandunata
Si qualchi rimediu ùn trovi
Per tene vicinu à tè
I to frutti vechji è novi

Tutti li to figliulacci
Pàrtenu a circa furtuna
Ùn hai più conti a facci
Ne menu speranza alcuna
Al menu che t’ùn t’adopre
Di a pastoghja o di a funa

Si ne vanu à lu strangeru
Cume veri spatriati
Di tè ùn hanu più penseru
Nè induv’elli sò nati
Quelli valorosi Corsi
Pè a pàtria sacrificati

Chì ne penserà Sampieru
De Paoli o Sambucucciu
Videndu chì lu s’imperu
Hè minacciatu à di per tuttu ?
A ruvina hè generale
È smarisce fondu è fruttu

Ùn ci hè più Corsi di sanna
Ùn ci hè chè scarti di natura
Di la so pòvera mamma
Soca ùn hanu più primura
Ma la vergogna hè per elli
s’ella more di malcura

Facciu un ardente preghera
È la mandu à a Santa Stella
S’ellu ci fussi manera
Chì per avà sè zitella
D’allunga un pocu la vita
A la nostra Cursichella

Quì finiscu u miò lamentu
chì troppu male mi face
Mi scappa guasi lu pientu
Ne soffru e pò mi dispiace
Chè tu campi o Cursichella
Incu u riscantu in pace. •

 


 

Natu in l’Acquale, u 12 d’aprile di u 1901, Don Ghjaseppu Giansily cugnumatu Pampasgiolu, era pastore in Lozzi è Mansu chì fecìa a tramandera da Falasorma à u Niolu. Spessu ssa vita pastureccia in Niulu fecìa nasce i pueta. Ogni casa avìa u soiu ch’impruvisava cù maraviglia è si ritruvàvanu tutti in bellìssimi chjami è risponde à e veghje o in tempu di fiera o di festa in paese. Era una maraviglia è Pampasgiolu da a so voce magnìfica*, ma sopratuttu da e so rime è u so versu acutu chì nimu ùn pudìa stancià, hà custruitu u so rinomu. Pampasgiolu hà dinù scrittu a nostra lingua, parechji canti còntanu a forza di a so puesìa cum’è U Lamentu di Cursichella, nant’à quellu tutt’ugnunu si deve oghje di riflette. Hè statu messu in mùsica da Paulu Moracchini è cantata frà altri da Petru Guelfucci chì l’hà fattu u più cunnosce. Hà scrittu dinù magnìfichi altri canti cum’è u serinatu Bonghjornu o Madamicella, publicatu in l’Almanaccu di Maistrale è cantatu da Carlu Rocchi. Eppò torna A tribbiera, A Santa di Niolu… è parechji altri canti è puesìe messi in mùsica.

S’hè spentu a voce di Pampasgiolu u 23 d’aostu 1977 in Bastia.

À noi tutti oghje è sopratuttu à e nove generazioni d’ùn scurdassi mai di tutti sti grandi pueti ch’anu fattu a nostra stòria.

È di sapè fà rinasce cum’è elli, ssi mumenti suspesi di cultura è di trionfu di a nostra lingua, cù l’impruvisate è i chjami è rispondi, beati è preziosi mumenti induv’ella si cunfronta è si sparghje l’ànima di u nostru pòpulu. •

 

* Da stà à sente quì : https://bit.ly/3F02gBC