Petru Guelfucci

Munumentu di cultura

S’hè spentu Petru Guelfucci. Voce tamanta, munumentu di a nostra cultura frà tant’altri munumenti ch’anu scrittu cù ellu a rinàscita d’un pòpulu chì si vole vivu, fiura di l’èpica di u riacquistu è di l’affirmazione identitaria !

 

Quale puderà cuntà l’arricata di Petru tutte st’annate di lotta è di riacquistu ? Quale puderà misurà u preziosu è l’intempuralità di a so òpera, a forza, a ricchezza, a fertilità di a so làscita ? Cù semplicità, cù passione, è forse senza veramente avè tutta a cuscenza di u pesu di ciò ch’ellu hà rigalatu à u so pòpulu, ci lascia un patrimoniu tamantu à l’imàgine di ssu magnìficu cantu chì u sopravive per l’eternità, ssu mughju d’affirmazione chì conta a forza d’esistenza è di bellezza di a nostra ìsula, Corsica !

O Pè, cumu un munumentu di cultura cum’è tè po spenghje i so ochji ? Ùn hè pussìbule à imaginà. L’annunziu di a to morte ùn hà mancu pussutu rispettà u dolu tamantu di i toi, in furia in furia, hà fattu u giru di a Corsica è lasciatu tanta ghjente in a tristezza è u viotu di a to sparizione. Cù tè sò annate di lotta chì ci sfìlanu in mente, tanti è tanti canti magnìfichi chì dìcenu e nostre brame cullettive è tante stonde di piacè scumpartute dinù !

 

Petru Guelfucci hè frà i funditore di Canta u Populu Corsu, in u 1973 cù Ghjuvan’Paulu Poletti è Minicale, è cù elli hà risucitatu u cantu corsu di a so voce, à tempu cusì dolce è putente, è di a so cunniscenza di ssu magnificu patrimoniu di e pulifonie ! Hè cusì l’un di l’attori di u rinascimentu di l’identità è a cuscenza di u nostru pòpulu. In u 1987, cuntinueghja u so caminu in solò ma senza risparmià u militente ch’ellu era è ssa pussibilità di sprime solu tuttu u so talente ci rigala mondu mare è maraviglia di canti è mùsica. In 2009 face ricunnosce u cantu in paghjella patrimoniu immateriale da l’Unesco. Omu ùn misura micca l’impurtanza di ssu travaglione in a priservazione di ssu tesoru patrimuniale pè a Corsica. Meritava forse di più aiutu è uni pochi ùn ci credìanu. Ma Petru era tistardu è ci hè ghjuntu ! Era di spìritu paisanu chì s’incamineghja cù filusufìa è fieghja e difficultà cù l’ochji spampillulenti è u picculu surisu di quellu chì sà ch’ellu tuccherà u so scopu.

A to òpera hè cumpiita o Pè. Lasci à i ghjòvani d’oghje una làscita ch’hai sapiutu tramandà. À noi di sapè ripigliala per dà forza à ssa fiàccula di sperenza chè tù hai cuntribuitu à accende. Dormi in pace. Ùn màncanu i cantarini da fatti duie impaghjellaghje in Paradisu.

 

Quì simu in pientu, è basgiemu affettuosamente i toi. Arritti manda cunduleanze afflitte è fraterne à a to moglie Maria Petra, à i to figlioli Petru Santu, Stella, Maddalena, Leriola, è à u to pòpulu oghje in dolu. •

Arritti.