E fàvule di Natale Rochiccioli

Topu citatinu è topu paisanu

Un topu citatinu, techju di bene stà, un amicu campagnolu invitò à magnà…

– O cumpà, un pranzu : salcicci è ficatellu, resti d’aziminu è vinu muscatellu…

L’altru chì era famitu, accittò l’invitazione, quandu si hè disgraziatu, ùn si manca di st’occasione. Sott’à i pedi di a tola, robba secca è robba pagna, ussicelli è pane d’orzu, si fece à magna magna…

 

Mentre chì à issu ripastu era occupata a nostra ghjente, in la pezza vicina un passu si fece sente.

– Scappemu, o cumpà chì ci hè u patrone… È pò ùn hè mai solu, hè sempre cù un gattone…

Parlàtuli di gatti, u topu perde curaghju… Scapponu i dui amici ind’un tafò di u sulaghju.

 

Dopu à un certu tempu, forse quasi un’ora, u topu citatinu mette un nasu fora :

– À le mane, o cumpà… hè sparitu u patrone, femu un pocu in furia, andemu à compie à cullazione…

– O quellu topu, disse u paisanu, un ripastu tantu finu, ùn mi dice più nulla cù lu fretu in lu spinu. Ùn hè fattu meiu di piattammi in li sulaghji, è la meia la paura, sò li gatti tupaghji…

 

Scappò cum’ellu scappa un topu, saltichjendu bellu prestu, è parlendu bellu pocu.

 

Muralità

E cità, sò impistate di patroni è di gatti…
In questa galera o Corsu chì scumbatti ?
In la nostra Ìsula nuda à ugnunu… issi punti mi piace à dilli : forse si magna pocu, ma si magna tranquilli. •