Accapu di a reddazzione

Arritti o ghjente !

« U primu nùmaru d’Arritti hè esciutu l’8 di dicembre 1966… un mezu sèculu fà. U mughju hè statu lampatu u ghjornu di a Festa di a Nazione, a simbòlica, tandu, si vulìa forte. Èramu à sicutera. Cuscenza naziunale, ci n’era pocu è micca. U pòpulu era francese è basta. Nimu pensava una stonda ch’ella pudìa esse altrimente. Bandera ? Ùn si ne cunnuscìa chè una, a bandera à trè culori. Militenti ? A parula ùn era impiecata. Lingua ? Si parlava di « dialettu » ch’ùn avìamu mancu u drittu à l’insignamentu facultativu, invece chì u brittone, l’alsazianu, l’occitanu, sì, cù a lege Deixonne. Cultura ? À sente i qualchi curagiosi cantighjà una paghjella in e fiere paisane, omu si dumandava cosa èranu sti canti « africani »… U sognu ? Era l’esiliu, a Corsica ùn pudìa pruduce è i parenti mettìanu martellu in capu à i cinnini : « ci vole à parte ! »… Puru, uni pochi s’accurgiàvanu ch’ellu ci era qualcosa ch’ùn andava micca. U sìntimu d’abbandonu di pettu à a miseria è à u sottusviluppu crescìa. In u listessu tempu, ùn si capìa micca perchè certi furesteri avìanu risposte è aiutu. I pedineri vultati d’Algerìa avìanu drittu à terre è messe in valore, invece i Corsi ùn cunnuscìanu chè l’esiliu. È fora, èranu inditati cum’è mezi francesi. Stampa ùn ci n’era chè una, chjamata « ràdiu prefettura »… per divvi !… Ci vulìa sviglià cuscenza, infurmà a ghjente, fà nasce i dibàttiti. Uni pochi girandulàvanu per ssi paesi à spiecà chè no èramu sprezzati è ch’avìamu puru uni pochi di dritti à fà valè, mà èranu scherzati, è a maiò parte di u nostru pòpulu si ne ridìa… In ssu cuntestu, hè natu Arritti. Si vulìa voce. U scopu era di dassi una lea trà Corsi, un mezu di fà passà l’infurmazioni, di sparghje a verità di a situazione, di spiecà l’inghjustizia di cundizioni di vita indegne, ma dinù, di fà cunnosce suluzioni. Di fà sapè chè in altrò, altri pòpuli s’èranu svegliati anch’elli. Di fà capisce ch’ellu si pudìa luttà, ch’ùn ci era fatalità è chì i Corsi duvìanu custruìscesi. Arritti hà inditatu a strada… Dopu à u so primu mughju, si sò urganizate e lotte. Pè a terra, pè a lingua, per l’ecunumìa. Si sò francate e tappe, e rivendicazioni da u regiunalìsimu… pò l’autunumia… l’indipendenza… l’autodeterminazione… I Corsi anu u drittu à inventassi un lindumane, eccu i messagi d’Arritti… »

Un messagiu chì dura dapoi 56 anni ! Ss’artìculu hè statu scrittu in u 1996 per festighjà i 50 anni di u nostru settimanale. Sei anni sò scorsi è cuntinuemu sta strada aperta in u 1966… Fà campà una stampa d’upinione hè una lotta. Arritti campa di trè ricette : e publicità, l’annunzii legali, l’abbunamenti. Ne manca una è u settimanale hè in difficultà. Cari amichi lettori, u Statu vole a morte di u vostru settimanale. Aiutèmuci à francà i sessant’anni da quì à quatru anni. Sè vo ùn avete ancu pacatu u vostru abbunamentu, mandàteci u vostru sceccu. Sè vo site già abbunati, abbunate un amicu o un parente da ch’ellu scopri l’interessu di stu settimanale è ch’ellu entri anch’ellu ind’è a nostra famigliona. Lighjite è fate leghje Arritti ! •

Fabiana Giovannini.