« Anthologie des expression corses »

Buciardu cum’è a scopa

Arritti hà apertu quì a settimana scorsa una nova rubrichella da ramentà qualchi tesoru di a nostra lingua cù l’Antulugìa di e spressioni corse di Farrandu Ettori.
Farrandu Ettori era un sturianu corsu natu in Bastia in u 1919, sparitu in u 2001. Difensore di a lingua, di l’università, è di a Pàtria corsa, hà scrittu frà altru sta racolta di spressioni chì conta a richezza di a lingua è di a cultura corsa. Sse spressioni nate da stalvatoghji di a nostra stòria, sò testimogni d’identità. Ci impàranu assai nant’à ciò chè no simu è omu si deve di tramandale.

Buciardu cum’è a scopa

 

Sta spressione, ci dice Farrandu Ettori, nasce da i Vangeli aprocrifi. Quandu a Santa Vèrgine Marìa si piattava per prutege Ghjesù bambinu di e ricerche d’Herode, tutte e piante, tutti l’arbusti induv’ella pudìa piattassi daretu, avìanu fattu ghjuramentu d’ùn tradisce a so presenza da un tremulinu di stègulu o di ramura. Solu a scopa ùn hà rispettatu u so ghjuramentu è ùn hà pussutu impedisce u tremulinu di e so fronde, mettendu in perìculu a Santa Vèrgine. Ancu assai si n’hè surtita cù u so ciucciu, ma dapoi tandu, l’arbustu hè statu cundannatu à ùn fà mai frutta. Per quessa, ci spieca Farrandu Ettori, in i tempi è ancu oghje per quelli chì stanu a sente à e tradizioni, omu s’impedìa d’intruduce in casa rame di scopa in fiore, sìmbulu di sterilità. È i lamenti ùn si stàncanu di paragunà l’amori malurosi cù a pianta sterile…

(u nostru amore)

Hè statu cum’è la scopa

Hà fiuritu ùn hè granatu.