I messaghji d'Edmond Simeoni

Marchja di u pòpulu

Edimondu Simeoni, a so rabbia di libertà, u s’amore di a Corsica, di u pòpulu, di a terra, di a lingua, di a cultura… ma più chè tuttu e so brame di demucrazìa, d’èttica, di prubità, di rispettu, ci hà lacatu tanti messagi per marchjà ver di l’avvene. Pruvava cusì à inditacci e strade di a custruzzione di u paese da fà, in ogni scrittu, ogni parulla….
Disgraziosamente, vistu a situazione di a Corsica oghje, ùn hè micca statu abbastanza ascultatu. È a ghjuventù, cume i militenti più anziani, si ne scòrdanu…
U primu duvere d’un militente naziunalista, hè di stampà in mente ssi messagi per sparghje ssa brama, ssa cunvinzione, ssa vuluntà. Ssu scrittu ch’ellu scrivìa l’11 d’aostu di u 2018, cum’è quelli chè no publichemu ind’è ssa rubrica dapoi trè anni, chjama à un esame di cuscenza. Riflettìmuci.

 

« A Corsica, tribbulata, hà persu i so valori di travagliu, di rispettu, d’onestà ; l’interessu generale s’hè scioltu ind’è l’egoìsimi è davanti à u soldu. Hè per quessa chì a priurità deve esse data, di manera ferma è in ogni locu, à a demucrazìa à l’ètica, à u civìsimu – senza dibulezza –, à l’educazione  è à a furmazione ; ind’è u rispettu di a libertà è di u spartimentu, di a fratellanza, di a sulidarità.

Ind’è tutti i duminii a scumessa hè maiò per arradicà a pace è fà cresce u prugressu di manera più ghjusta, più è megliu scumpartutu.

U pòpulu corsu – Corsi d’urìgine o Corsi d’adduzzione, Corsi chì sò quì è quelli chì càmpanu ind’è a diaspora – chì sò forse vicinu à un millione – ùn deve micca teme l’apertura, a cumpetizione, rifusendu l’autarchìa, u razzìsimu, tutti i dui murtali.

È ind’è u listessu passu è ind’è u listessu tempu, ci vole à internaziunalizà l’infurmazione nant’à a Corsica, – esìstenu un’opinione è una cuscenza internaziunale – circà partenarii, ecunòmichi è culturali, scambià inseme l’idee è i prugetti… L’Auropa, u Mediterràniu, u mondu, sò aparti, incù i viaghji, e rete di cumunicazione, i marcati, e cunferenze…

A lotta – rispunsèvule è pacìfica – hè capitale per rompe a sottumissione culuniale : manifestazione, infurmazione, alizzione, creatività… A no-viulenza hè un arma ùtile è di pace induve u pòpulu corsu si deve impegnà, chì e rispunsabilità quì sò maestre. È i so risultati assicurati.

Di sicuru, ùn avemu nisuna pretensione di sceglie o d’impone una strada ; di fatti, si vole una sèmplice è corta cuntribuzione à a ricerca cullettiva di una suluzione adatta per trattà a « quistione corsa ».

Nunda ùn puderà parà a marchja di u pòpulu corsu versu a libertà è a so vulintà di participà, à un livellu mudestu, à u cuntrastu demucràticudi tutti i pòpuli di u mondu. Tene a so forza, a so lighjitimità di a stòria, è di u dirittu internaziunale « Tuttu pòpulu hà u drittu di sceglie u so distinu di manera lìbara » ; cume a dice l’ONU : « Tuttu pòpulu hà drittu à l’autodeterminazione ».

Andemu ci incù cunvinzione, è curagiu. A libertà ci aspetta. » •