Accapu di a redazione

Lingua face pòpulu

A Currilingua hà francatu a so terza edizione stu primu d’ottobre da Bonifaziu à Sartè ! 55 chilòmetri à corre, à cullà è à falà, à mezu à una natura magnìfica, è quist’annu sott’à i suleoni d’un estate ch’ùn vole finisce per lacà a piazza à l’auturnu. Hè un bella iniziativa, spirèndusi di u gèniu bascu è a so Korrika ch’adunisce ogni annu millaie di ghjente à corre pè a so lingua, l’euskara ! U scopu di a Currilingua hè listessu. S’agisce di cumprà chilòmetri nant’à u parcorsu dettu, i soldi ammansati ghjòvenu dopu à aiutà iniziative à prò di a nostra lingua. S’adunisce cusì zitelli è personi maiò, imprese, sindicati, associ, scole, squadre spurtive, famiglie, eletti eccètera, chì còmpranu unu o parechji chilòmetri è custituìscenu a so squadra per corre ssi chilòmetri in un ambiente simpàticu di spartera è d’allegrìa. Tutti l’anni, si piglia a sèguita di a corsa di l’annu scorsu, da pudè cusì tuccà tutte e pupulazioni di l’ìsula, tutti i rughjoni, tutti i paesi. U parcorsu hè securizatu, una vitturona, bandere à u ventu apre a strada davanti à i partecipanti, pò dui o trè altre vitture seguìtanu per prutege a corsa. À ogni chilòmetru, i partecipanti seguenti aspèttanu per piglià a rilleva. Un testimognu hè creatu ogni annu è passa di manu in manu à ogni chilòmetru. Simbulizèghja cusì u preziosu di a nostra lingua ch’ellu ci vole à trasmèttesi, incuragièndusi, ognunu essendu sulidarii è dèndusi di rimenu per tramandala da una generazione à l’altra.

A lingua face pòpulu, senza lingua, sta maravigliosa uriginalità chì face a bellezza di a nostr’ànima cumuna, ùn ci hè più. A cultura vene imprestata, a finezza di e spressioni ùn impasta più l’anàlise è e riflessioni, u nostru cullettivu perde a so singularità. A terra hè cunsustenziale di a nostra identità, ma ùn face tuttu, è senza lingua, ùn simu più tutt’à fattu Corsi. Parlu cullettivamente, è micca individualmente ben’intesa. Omu pò esse corsu senza avè avutu a scenza d’amparà è d’ammaestrà a lingua corsa, ma, u pòpulu corsu, ellu, ùn pò esse è sopravive senza a lingua corsa. Ghjè ella chì traduce u più a so singularità in u mondu. « Cumu parlà di cultura corsa senza lingua corsa ? » interrugava Màssimu Simeoni ind’è Arritti in u 1988, arrabièndusi contr’à l’insignamentu facultativu di a nostra lingua corsa. « Cumu pratende ch’ella pò esse “u cimentu” di a cummunità assestèndula ind’è e stampe d’Epinal fora di u tempu è di a vita cuncreta ? Cumu ci pò esse un pòpulu corsu senza l’affirmazione è a spressione di a so lingua ? Cumu un omu pò esse corsu è sicuru d’avè una discendenza è un avvene corsu, senza lingua corsa ? Pò esse di u pòpulu corsu, è sempliciamente omu corsu à longu andà à tìtulu facultativu ? Stu “facultativu” à nome di a “libertà” hè insuppurtèvule. Piatta un ostracìsmu paternalistu ch’ùn vole dì u so nome. Stu righjettu ippocritu si chjama duminazione culuniale. È avà basta cusì ! »

Scumbatte pè a ricunniscenza di a lingua, hè un fundamentu di ciò chè no simu, un pòpulu ch’esiste è chì vole scrìvesi ind’è l’avvene. Più saremu à corre pè a nostra lingua, più averemu sta cuscenza. Sciaccamanate maiò à u cullettivu Parlemu Corsu ch’urganizèghja ogni annu a Currilingua da sensibilizà i Corsi à l’impurtanza di parlà è tramandà a nostra lingua. •

Fabiana Giovannini.