In Corsica, un omu hè statu assassinatu à l’intarru di a so mamma. A nostra sucietà si ne va di male in peghju. Face un pezzu chì a banalisazione di a viulenza s’hè imposta ind’è noi è si tròvanu facilmente ghjente senza murale per tumbà omi, è ancu donne à le volte, da risponde à i bisogni infami di rubbaccia, o allora senz’altru mutivu chì da fassi pacà. Dapoi anni, i crìmini rispòndenu à d’altri crìmini è sta spurchizia pare senza fine. Cume s’ella era nunda di caccià a vita. Cosa li manca à certi da ghjùnghjene à tumbà un antr’omu ? Valori ? Educazione ? o sempliciamente, amore ? Cumu fàcenu per appruntassi, anticipà, truvà u locu per vede senza esse vistu, circà di sapè sè a vìttima ventura serà accessìbile, ùn purterà parapalle, passerà bè per stu locu… cumu appruntà l’arma à a vigilia, e palle assassine, affaccassi à u locu di tiru, aspettà, mirà u core, appughjà nant’à a scruchjetta. Tirà. Ch’averà pensatu à stu mumentu precisu l’assassinu ? È cumu si serà addurmiintatu a sera ? Cumu fàcenu sta ghjente per campà cù u sangue di e so vìttime nant’à i mani ? Seranu senza fede da disturbà a pace in core d’un Campusantu ? Locu santu è sacratu per definizione. Seranu senz’amore da vene à piglià un figliu ghjuntu à l’intarru di a so mamma ?
In Francia, sò 40 giòvane vite chì sò state arrubate à l’amore di i soi, frà i quali 20 minori. Solu per avè vulsutu fà festa. 116 altre lòttanu per stà in vita in suffrenze tremende. U so avvene hè digià struttu trà dulori senza fine, anni dopu à anni, uperazioni, trapianti è pella insitata. Ùn seranu mai più cum’è nanzu sti zitelloni usciti pocu fà di a zitellina. Tutti i prugetti di giuventù sò morti quella sera. È a vita di i so parenti incù elli hè stata scempiata ssa notte di Capu d’Annu. Si cunnoscerà u cumu è u perchè di stu scumpientu, ma si sà digià chì règule di sicurezza ùn sò state appiecate. A vita di i prupietàrii dinù hè scempiata. Per qualchi soldu averanu da campà cù stu pesu quì in pettu. 40 vite arrubate à u fior’di l’età.
In Iranu, sò centinaie, prubabilmente millaie di vìttime assassinate da u regime dittatturiale di i Mollah. U mondu fieghja infine versu l’Iranu smaravigliatu da u curagiu di a so ghjente. Sò centinaie di millaie i manifestanti in i carrughji chì u putere cerca à terrurizà pigliènduli à fucilate, o minènduli cù arrestazioni, torture immonde, cundanne à a morte per « offesa contr’à Dìu »… Dapoi l’assassinatu di Mahsa Hamini in 2022, u pòpulu iranianu face prova d’un curagiu tremendu. E donne pè u più cù u muvimentu « Donne, vita, libertà », cuntinuendu di manifestà da pudè tene i so capelli sciolti è da pudè ballà, sente a mùsica, sempliciamente campà lìberi. Sempre più ripressivu u putere islamistu affama u pòpulu, ùn ci hè nè libertà, nè securità, nè più robba da manghjà… è cusì l’Iraniani anu truvatu ssu curagiu à falà in carrughju sempre più numarosi. À rombu di ripressione ceca, u putere ùn li dà altra scelta chè di resiste è cuntinuà à manifestà. Hà da finisce per cascà ssu putere mullizzosu. È sarebbe una bona nutizia pè u mondu. Aspettendu, ghjè tutta una giuventù chì si sacrificheghja per strappà a libertà. Forza à tè valurosu pòpulu iranianu. •








