Arritti averà 59 anni l’8 di dicembre 2025. Stu settimanale hè natu u ghjornu di a festa di a Nazione, cusì l’avìa vulsutu u so fundatore, Màssimu Simeoni.
Ci avicinemu di i 60 anni dunque, di più ch’una generazione militente ! È si n’hè passatu cose in 60 anni ! A Corsica, tandu, era sottusviluppata, l’Unione aurupea ùn esistìa micca. L’Auropa fecìa i so primi passi cù a cumunità di u carbone è l’acciaghju. L’ìsula era tralasciata da Parigi, cuntava 160.000 abitenti, era a sola ìsula di u Mediterràniu à viutassi ! Senza strada, senza ecunumìa, senza università, senza avvene, i figlioli corsi partìanu in esiliu per fà i stùdii, pò impegnassi ind’è l’armata o l’amministrazioni. U turìsimu balbuttava, l’agricultura u pocu ch’ellu ci era ùn pudìa nutrisce u pòpulu. È d’indùstria ci n’era pocu è micca. Allora, partìanu. È ciò ch’elli anu fattu i Simeoni.
Dopu à i studii, Màssimu volta in Corsica in u 1962, un diplomu di duttore in stacca. Apre u so cabinettu. « Assai Corsi chì vultàvanu da u Cuntinente, sò surpresi di vede chì ind’è l’imperu culuniale, a repùblica cuntinuava à apre strade, custruì uspidali è scole, invece ch’in Corsica ùn si fecìa nunda » ci spiecava Màssimu Simeoni. Sò una manata cum’è ellu à fà a scelta di a lotta. In u 1964, fòndanu un pìcculu muvimentu, chjamatu CEDIC pè a difesa di l’interessi di a Corsica chì spieca già à l’èpica tutta a prublemàtica d’un ìsula ch’ùn pò règesi senza l’arnesi stituziunali indispensèvuli per aduprà e pulìtiche di sviluppu. Ssi pioneri pròvanu à cunvince. I paisani corsi i fièghjanu cù simpatìa ma si n’amùsanu. Ùn ci crèdenu. A stampa ùn parla micca d’elli, occupata à scumbatte apressu à e pulìtiche naziunale, trà dritta è manca. « Ci vulìa à fassi sente » ci cuntava suvente Màssimu. Vole un ghjurnale per dinunzià, spiecà, cunvince. U vole cutidianu, ma costa troppu caru. Si cuntenteghja d’un settimanale. « Ci vulìa à difende à nostra identità, i Corsi invechjàvanu è ùn ci era nisun trasmissione trà generazioni di a nostra cultura » ci dicìa torna Màssimu.
U primu nùmaru esce dunque l’8 di dicembre cum’una chjama à arrizzàssi, un fugliettu intitulatu « ghjurnale di a giòvana Corsica, settimanale di a difesa di l’interessi isulani » ! È ssu fugliettu hà da cuntribuisce à scrive a stòria è à sveglià cuscenza trà mezu à u pòpulu. A giuventù di ss’annate 60 era intusiasta è fiera. Ind’è l’annate 70, u periodu di u Riacquistu custruisce pocu à pocu a pensata naziunalista, i Corsi vòltanu di più in più, scumbàttenu per l’università, impàranu à scrive a so lingua, difèndenu tutti i gesti di a so cultura, nàscenu mondu gruppi nustrali, si spàrghjenu à cantà in i paesi, fàcenu u teatru, scrìvenu libri. Nàscenu dinù fiere paisane, ci hè un cumbugliu d’iniziative artisgianale è di vulè fà chì sàlvanu i nostri sapèfà, si stàllanu à tempu l’agricultori, i pastori, i bancalari… Un annu dopu à Arritti, nasce l’ARC, Azzione Regiunalista Corsa, chì diventerà in u 1974 l’Azzione pè a Rinàscita di a Corsica. U prugramma hè quì ! Rinasce ! In u 1973, Màssimu scrive nant’à Arritti : « Sò un naziunalistu corsu ». Dice « aghju u sintimentu d’appartene à un pòpulu cù u so territoriu, a so stòria, a so lingua… cum’è tuttu ciò ch’esiste, hà u drittu à u rispettu è à a vita…
U Statu-Nazione francese deve riparà Ponte Novu, ricunnosce u Pòpulu Corsu è dalli e guaranzìe pè u s’avvene ». U trenu hè in marchja. •








