Ùn si stà micca à sente a stòria abbastanza. Puru ci insegna. Ma ùn sentemu micca. O ci scurdemu. O ùn avemu u laziu d’arricurdaci, d’imparà à i giòvani ciò ch’elli sò stati ssi tempi scuri è u curagiu tamantu di ghjente à mezu pruvendu à mette u lume induve tuttu era foscu è puzzicante.
Si parla suvente di a resistenza in Francia durante a seconda guerra mundiale. Ma resistenza ci n’hè in tutti i paesi malgratu terrore è perìculi. Avemu parlatu a settimana scorsa di e curagiose donne iraniane. In Allemagna sott’à u regime d’Hitler, ci hè statu una resistenza curagiosa dinù. Mildred Fish era americana, ghjunta in u 1929 in Berlinu à l’età di 27 anni per studià a litteratura aurupea. À l’èpica, ancu puru scuzzulata da l’evenimenti chì s’appruntavanu, Berlinu era sempre un cumbugliu d’artisti è d’intelletuali in i cafè, u jazz ribumbava in i carrughji a sera è a ghjente fecìa sonnii d’avvene. Mildred casca innamurata d’un ecunumista allemanu Arvid Harnack è si marìtanu. In u 1933, affacca Hitler à u putere… Berlinu ùn si ricunnosce più, i libri brùsgianu, i ghjudei sò inditati, perseguitati, depurtati. A libertà hè affucata, i studienti à l’Università pòrtanu croce gialla… o bracciale cù a croce nazì… i stranieri fùghjenu l’Allemagna, è a famiglia di Mildred li dumanda di vultà in Amèrica. Mildred sceglie a resistenza. Ùn vole micca abbandunnà i so studienti ghjudei. Cù Arvid, accòglienu a ghjente in casa, in u secretu, da circà à capisce, dibatte, urganizassi. Studienti, artisti, cristiani, ghjudei, o puru ghjente senza cridenza ma tutti urfani di demucrazìa, si ritròvanu in senu à ciò ch’ella hà chjamatu U chjerchju. È cusì scrìvenu stampini contr’à i nazì ch’elli spàrghjenu di manera clandestina… Messagi sèmplici cù questioni ch’elli si pònenu « Perchè sparìscenu i vostri vicini ? Induve vanu i treni ? Ghjè l’Allemagna chè vo vulete ? »… Pò à misura ch’elle s’ingattivìscenu e cose, aiùtanu à fà false carte d’identità, piàttanu a ghjente, l’aiùtanu à scappà, trasmèttanu infurmazioni à l’alleati, palèsanu i crìmini nazì… Sò ricercati, minacciati. Hè periculosu. Ma resìstenu. Pronti à more à nome di a ghjustizia è di a libertà. Ella, prufessore di literatura, ellu, ecunumista, ricusendu st’Allemagna imbruttita da u nazìsimu. U chjerchju cunterà sin’à 150 membri, frà i quali più di 40 % di donne. Senza arma, senza furmazione, senza sustegnu
lugìsticu, cù solu u so curagiu è u s’amore di l’Allemagna.
U chjerchju face scimulì i nazì durante 7 anni. A Gestapò u chjama l’urchestru rossu, per vìa d’un rinsignamentu d’un operatore suvìeticu torturatu. Ma ùn èranu chè Allemani in brama di demucrazìa, micca inviati da Moscù…
Mildred hè arrestata u 7 di sittembre 1942. Durante parechji mesi hè interrugata, torturata, minacciata. Ùn parla micca. U 19 di dicembre hè ghjudicata è cundannata per tradimentu è spiunagiu à sei anni di prigiò ma Hitler vole un esempiu è impone un antru prucessu da ch’ella sìa cundannata à a morte. U 16 di ferraghju 1943, Mildred hè scapata. E so ùltime parolle saranu : « aghju tenutu cusì caru l’Allemagna »… Hè a sola americana tumbata nant’à l’òrdine direttu d’Hitler.
Mildred s’hè sacrificata pè a libertà di un paese ch’ùn era u soiu. Avìa solu in core l’amore di a literatura, di a ghjustizia è di a libertà. A vittoria di u 1945, di a vita nant’à a morte, di a libertà nant’à a barbarìa, hè quella di sta ghjente sacrificata à nome di l’Umanità. A so resistenza hè un insignamentu.
U bruttu supraneghja u bè quand’omu si tace. È oghje ghjornu ci tocca torna à resiste. •








