L’Ucràinia scumbatte contr’à l’invasione rùssia dapoi più di trè anni. Dopu à l’offensiva brutale, l’avanzate à a fruntiera, e cità strutte, a scuperta di carnaghji spaventosi, s’hè stabilizatu u fronte ma ùn cèssanu e bombe cutidiane, è mòrenu zitelli, donne, omi… Parte rùssia mòrenu dinù i suldati, à le volte giòvani giòvani, mandati à fassi tumbà cum’è carna à cannoni. È crèscenu parte è manca l’odiu è e brame di vindetta… In quantu à i « neguziati » l’Ucràinia brama una pace durèvule è ghjusta. Parte rùssia dìcenu vulè stirpà « i fascisti », impedisce l’Ucràinia di guardà versu l’Auropa, è l’Otan. In fatti, vòlenu impedìscela d’esiste è d’avè e so pròpie scelte. Ùn ci serà pace, nè cessafocu, sè e mo cundizioni ùn sò intese dice Poutine. Chì pace hè quessa ?
Di pettu à tuttu stu cumbugliu è tutte ste suffrenze, l’Ucrainiani resìstenu di manera miraculosa. Traumatizati, faticati, feriti in u corpu, in u core è ind’è l’ànima, inchieti è in zerga di pettu à Trump chì ghjoca à un colpu sì, un colpu nò, l’Ucràiniani sò sempre arritti. Più sò marturiati, è più tròvanu curagiu à resiste. S’urganizèghjanu. U paese hè feritu dinù nant’à u puntu di vista ecunòmicu, màncanu i bracci di i suldati impegnati nant’à u fronte, eppuru, tutte l’amministrazioni funziònanu ! U paese tene arrittu da l’ueste à l’este, da u nordu à u sud. I treni ghjùnghjenu à l’ora, u telèfonu, l’elettricità, l’acqua, ùn sò micca tagliati, o solu un tempu per vìa di i disguasti di i droni è di i missili. I cumerci sò aperti, a ghjente sorte, và à travaglià, i zitelli vanu in scola, e mamme prumènanu i ciucci in i parchi, ci sò sempre i cuncerti è e cumpetizioni spurtive, i carrughji sò nettati, petre è calcinacci sò cacciati dopu à i bumbardamenti, e vitture pàssanu è vènenu, e strade ùn sò micca bluccate, l’uspidali sò sgumbrati, ma tròvanu sempre medicini in grazia à l’aiutu umanitariu ghjuntu d’Auropa, è suvente di Corsica. L’Ucrainiani cuntinuèghjanu à campà. U paese hè marturiatu è in ruina in certi lochi, ma ferma vivu. Hè a so resistenza, a so manera di fà fronte, d’esse sulidarii cù i suldati in fronte, di ripiglià ogni volta senza sfiatassi, senza scuragissi, u so cutidianu di vita. Hè una resilienza strasurdinaria. Cumu si pò dì chì l’Ucràinia ùn hè micca una nazione ch’hà u drittu à campà ? Cumu si pò affirmà chì l’Ucràinia hè rùssia ?
Si pò fà un parangonu cù Gasà strutta è sfundata, eppuru, i zitelli ghjòcanu trà mezu à e ruine. E mamme làvanu i panni è e cuperte o i scuzzùlanu quand’elle ùn tròvanu l’acqua. L’omi pàssanu è vènenu in cerca di manghjà pè a famiglia, o di materiale à pocu pressu sanu, per custruisce aggrottu pè e nuttate fredde. A vita s’urganizeghja trà mezu à a petricaghja.
S’assumìglianu l’Ucràinia è Gasà dinù ind’è a so sorte. I Stati chì i bràmenu anu a stessa strategìa murtifera. Durante anni è sempre avà, Israele si piglia o strughje e case di i palestiniani è stalla i coloni. Eppò manda a so armata diciendu chì i soi ùn sò micca in securità di pettu à fascisti è barbari… Face anni chì a Russìa manda Rùssii à stallassi in l’oblasti ucrainiani. Po in 2022 ci hè entruta diciendu chì i soi ùn èranu in securità di pettu à fascisti chì l’impedìanu di parlà russiu (ciò ch’ùn era vera in più). Hà dunque fattu soi st’oblasti diciendu ch’elli èranu rùssii. Eccu cum’omu s’impara d’un paese ! Vi pare ghjustu ?
Ùn si pò mullisce di pettu à e dumande di Poutine. •








