«Cullate i scali, currite nant’à u tettu… Ghjunti nant’à u settore, cuntate 1, 2, 3 sin’à 90. Dopu ghjittate i vostri arnesi è vultate in fùria currendu »…
Avete forse vistu st’omi vestuti d’un sèmplice mascu nant’à a bocca, è d’un scuzzale di piombu, licatu sopra un pannu, cù un capucciu è guanti di plàsticu… Anu u sguardu di u cundannatu. U sguardu rassegnatu chì ne dice longu nant’à u s’addisperu è a so imputenza. Quelli chì i cummanda li spieca ch’elli ùn ponu stà più di 90 seconda… invece stàvanu di più, ùn era pussìbule di corre, di travaglià è di rivene in 90 seconde… a verità ghjè chì nimu ùn pudìa stacci. L’eliccòtteri sò cascati in panna. Trattori è camiò sò cascati in panna dinù… Allora, i corci corpi umani… Ss’omi curagiosi anu datu a so vita da chè l’Ucràinia è i paesi à l’intornu pòssinu rinasce un ghjornu… Miserosi scurdati da l’Umanità, ùn anu mancu una stàtua, un museu, una preghera, fora di l’Ucràinia. L’Unione Soviètica l’hà mandati à a morte cum’è bestiame. « L’intensità di e radiazione basta per tumbà in qualchi minuta » cumenta a ghjurnalista di u documentariu… « secondu quelli firmati vivi, 350 nant’à l’800 chì sò cullati nant’à u tettu sò morti. Ùn sò nant’à nisun statìstica ufficiale… anu pruvatu à decuntaminà u situ cù mezi derisòrii. Omi sacrificati senza esitazione… »
Èranu chjamati i liquidatori. Vale à dì quelli chì duvìanu liquidà u mullizzu radiuattivu. Invece, sò ghjunti elli mullizzi senza sapella. Sò elli chì sò stati liquidati… Hè una suffrenza di pensà à tutta sta generazione sacrificata. Quelli chì sò firmati vivi, pochi anu avutu zitelli è anu scumbattutu tutta a so vita contr’à a malatìa, elli è i so cinnini.
A settimana scorsa, nant’à u nostru cartulare cunsacratu à i 40 anni di a catastrofa, avemu ammentatu ssu testimognu d’un giuvanottu mandatu ind’è ss’infernu. Dicia Dimitri, 25 anni, interrugatu quatru anni dopu à a catastrofa… « Ùn stàvamu chì qualchi seconda nant’à u situ. Currìamu, lampàvamu a rena, è ripartìamu in currendu. A sera, avìamu mal’à l’ochji è in corpu, un gustu di piombu ind’è a bocca. Certi perdìanu sangue da u nasu è l’arechje. Qualchi ghjornu dopu, a nostra pella cascava in pezzi cum’è bucchje è avìamu difficultà per rispirà. Èramu assai stanchi. Aghju vistu more cumpagni brusgiati da l’internu. Ùn sò micca perchè eiu sò sempre quì, sò malatu assai è mi sentu talamente vechju… »
Ch’hè diventatu Dimitri ?…
Mykola ellu avia 30 anni in 1986. Ferma frà l’ùltimi liquidatori in vita, dice France Info chì l’hà interrugatu. Mandatu à circà un cullegu iradiatu ch’ùn pudia più mòvesi solu, conta : « era talamente irradiatu chì quandu l’aghju purtatu, m’hè firmatu una brusgiatura nant’à a spalla, è pò un antra induv’ellu avia postu a so manu »… Tutta a so vita Mykila serà in lotta contr’à a malatia. « Aghju fattu u mo duvere, cum’è èssere umanu, ma dinù cum’è prufessiunale, eru à u mo postu… ma face quarant’anni chè no campemu in a miseria… ciò ch’aghju pagatu cù a mo salute, ùn m’hè mai statu resu ». Mykola hà vistu a so pensione cala à u fil’di l’anni, spieca torna France Info. Oghje strazia è cerca rifugiu in u ricordu di i so cumpagni smariti…
U nucleariu hè puzzicosu. È quand’ella accada una catastrofa, l’indùstria di u nucleariu ùn hè mancu capace di piglià in càrica e vìttime. Vistu ciò chè no sapemu oghje, quale accetterà d’esse liquidatore a pròssima volta ?
L’Umanità deve sorte di u nucleariu. In fùria. •








