Pè e so prime parolle, u papa Leone XIV s’era prisentatu di fronte à u mondu diciendu «a pace sìa cù voi !». Hà piazzatu u so pontificatu sott’à sta brama di pace. Nunda di stunente tandu, à capu di circa un milliardu è mezu di Cattòlichi, è cum’è voce forte è parolla murale aldilà di a religione, ch’ellu àppia à capu di sparghje u messagiu di Cristu. A dumènica di e Palme u so discorsu hà chjamatu torna à a pace, u ricusu di a viulenza è a vuluntà di ricunciliazione. « Ammèntàtevi chè site fratelli ! » hà dettu u papa, diciendu chì a missione di Cristu hè di porghje a ricunciliazione. « Hè entrutu in Gerusaleme nant’à un sumere, micca à cavallu » hà dettu torna ramentendu sse parolle di a Bìbbia : « pudete multiplicà e preghere, ùn ascoltu micca : e vostre mani sò piene di sangue »…
Di sicuru, parolle dure ch’ùn sò piaciute à Donald Trump, à capu di l’armata a più putente di u mondu chì si mette in scena di fronte à tutte e televisioni. Cusì ssa stampa stupente ch’ellu hà sparsu, pusatu daretu à u so scagnu, cù religiosi arritti in giru à ellu, e mani nant’à e so spalle, prichendu da ch’ellu sia prutettu da Diu per vince sta guerra… À Trump, chì sunnièghja riceve u premiu Nobele di a pace (ùn ridite micca), è chì dice chì a so piazza hè assicurata in Paradisu, ùn li piace micca d’esse rimpruveratu pè u so spìritu guerrieru è a so strumentalisazione di Diu per ghjustificà a guerra. Hè scarsu di sente un papa indità cusì un rispunsèvule pulìticu. Di sicuru, sapendu ch’ellu hè dinù ellu stessu un raprisentente pulìticu, hè segnu ch’ellu face un travagliu à l’insottu cum’ellu l’hà sempre fattu u Vaticanu in tutti i cunflitti di u mondu. Di chè annarbà ancu di più à Donald Trump infarfaratu in a fanga iraniana è chì deve subisce une poche di pressioni…
Ssa dumènica di Pasqua, piazza San Petru, u papa hà rilanciatu u messagiu : « Pasqua hè una vittòria, quella di a vita nant’à a morte, di u lume nant’à e tenebre, di l’amore nant’à l’odiu… Amore chì crea a vita, amore fidu sin’à a fine, amore chì perdona è salva »… Vale à dì pè u papa quantu sta forza di a vita nant’à a morte hè upposta à a viulenza è à u spìritu di vindetta chì si strughje u mondu. A tomba viota ci mette di fronte à e nostre scelte, hà dettu torna u papa, chjamendu i rispunsèvuli di e nazioni « chì anu l’arme in manu di pònele ! À quelli ch’anu u putere di fà a guerra, di sceglie a pace !… Micca una pace imposta da a forza, ma da u diàlogu ! Micca cù a vulintà di supranà l’altru, ma di scuntralu! »
A lezziò puntificale hè per tutti. U papa chjama à ùn abituassi à a viulenza, « indiferenti à a morte di millaie di personi, indiferenti à e persecuzioni d’odiu è di divisioni chì i cunflitti sumènanu, indiferenti à e cunsequenze ecunòmiche è suciale »… « A pace di Ghjesù ùn hè quella chì si limita à fà tace l’arme, ma quella chì tocca è trasforma u core d’ognunu ! » hà dettu torna Leone XIV.
Forse voi chì lighjite pensate, hè più fàciule à dì chè à fà. Eppuru, a suluzione hè quì. Fà sente a vuluntà di pace è l’amore d’ogni core umanu. Bramemu chì u travagliu diplomàticu fattu da u Vaticanu, quellu ch’ùn si vede ma chì s’induvina quì, possi pisà da fà piantà ste guerre. •








