A razza di u sumere corsu hè ricunnisciuta !

Rivìncita di a stòria

Un passu infine francatu, a razza di u sumeru corsu hè ufficialmente ricunnisciuta !

 

Un annu fà à u famosu Salon di l’Agricultura era a prima volta ch’ellu s’invitava u sumere corsu… un evenimentu chì ne chjamava un antru,

oghjeghjornu hè fatta : a razza di u sumere corsu hè scritta in u ripertoriu di e razze di i sumeri. A ricunniscenza d’un patrimoniu nustrale, è d’un bellu travagliu di parechji anni da una mannata d’appassiunati in giru à Liveriu Fondacci, allivatore in Santa Riparata di Balagna, è Eugeniu Tramini, presidente di l’associu di u sumere è di a mula corsa.

Cusì, Giunsani, Nebulosa è Serpentinu si sò affaccati in Parigi aprendu a strada à sta ricunniscenza à u Salon 2019, aspettendu di pudè raprisentà di manera più ufficiale a so razza. In u stessu tempu i so prupietarii è difensori punìanu u cartulare di a so ricunniscenza à u ministeru di l’Agricultura. Ci hè vulsutu torna un annu è mezu di struzzione di ssu cartulare per ottene a bona nutizia ! « Ghjè un affarone, hà dettu Liveriu Fondacci, sta ricunniscenza dà valore à l’animale è ci permette di mantene sta razza chì sò animali magnìfichi. »

Pè a prima volta, dunque, di manera ufficiale, u sumere corsu sarà prisentatu cum’è un sprichju di u patrimoniu di u sumeru mundiale, à u pròssimu Salon di l’Agricultura in Parigi.

Grisgiu, foscu o più chjaru, cù a famosa croce di Sant’Andria nant’à u spinu, u sumere corsu hè di curpuratura mediana, cù zampe forte, carnucciute è sgarzulatte, cù una cullaghjola larga è bè prupurziunata, una chjoma irsuta, belli ochji in amàndula è e nàrice aperte. Què, ghjè per l’aspettu fìsicu. Ma e so qualità sò quelle di a so stòria è ciò chì l’identificheghja à a so terra. U sumere corsu hè travagliatore, lestu in a machja è a muntagna corsa chì sò u so universu, ma dinù capace di dà di pettu à tutti i cùmpiti ch’omu li dà, da e girandulate à l’imbastii da tutte e mamme, o e trazzioni è l’arature. U sumere corsu sà fà tuttu, pò fà tuttu, ma hà u so carràtteru è ci vole à sapè fallu travaglià, chì ghjè un animale fieru è lìberu. Dapoi parechji anni dinù, u latte di a sumera ghjove à a cosmetica da fà prudutti ricercati.

Altra particularità di stu ricunnuscimentu, ùn puderà esse fattu sè l’animale ùn hè micca natu in Corsica è ùn porta micca un nome corsu. Ch’ella sìpia intesa !

« Sta ricunniscenza hè una valurisazione ecunòmica è patrimuniale, dice Liveriu Fondacci. Speremu mutivà cusì i particulari è e cullettività da falli travaglià cù u sumere nustrale, uscitu da l’allevi corsi. »

« Hè dinù mezu di valurizà l’attrazzi patrimuniali nustrali in lea cù u sumere corsu, cum’è l’umbastu, u calizzone, i bivitoghji, l’affibiatoghji, l’annelli… » dice torna Liveriu Fondacci.

S’ella hè ricunnniscenza ufficiale, hè dinù un bellu passu di ricunniscenza stòrica chì u sumere corsu fecìa parte di tutti l’atti di a vita cutidiana di i Corsi di tondu. Èranu 20.000 un sèculu fà, ne ferma 2000 oghje. U scopu di sta ricunniscenza hè di fà sopravive a razza è di ritruvali un utilità. Spassighjate pè i turisti, trasportu di materiale in muntagna, pruduzzione di latte di sumera è perch’è micca dumane altri impegni cum’è caccià i mulizzi cù u so carrettu induv’elli ùn pàssanu micca i camiò ?

Ci hè una parulla corsa chì dice quant’elli còntanu è sò cunsiderati cum’è astuti i sumeri in Corsica. Avè u sumerinu, ghjè esse finu, malignu, intelligente, ghjè capisce e situazioni è sapelle rege cum’ellu si deve. Tuttu hè dettu !

Sciaccamanate à quelli ch’anu travagliatu à sta ricunniscenza è augurèmuli mondu rièscita in i so prugetti. Evviva u sumere corsu !