Una settimana una parolla

A guerra

Una settimana una parolla

(O duie, o micca, sfidàtevi di e « parole parole parole…»)

Is meas an t-egal no’n cogadh.

A paura hè peghju chè a guerra.

Pruverbiu gaelicu.

Salute à tutte è à tutti. Stètima partemu à a guerra. Venite cù mè, venite cù mè, venite venite venite cù mè ! «Nò, nò, in guerra cun tè nun vogliu andare, non vogliu andare cun tè à a guerra perchè si manghja male è si dorme in tarra ». Ùn fà u to Ulisse ! « È cosa hà fattu, hè un eroe di a guerra contr’à Troia ! » Or’sàppia chì Ulisse, maritatu è babbu d’un zitellu, ùn volia micca andà à luttà contr’à nemichi cusì luntani. Fece dunque nice d’avè persu a cipolla. Ma à a pur’fine, palisata a so malizia, fù custrettu à guerrighjà.

Tandu, da induve vene a parolla « guerra » ? «Da u latinu, avà cumenciu à capisce ». Ebbè nò, vene da e lingue germàniche. Viderete quì parlate scunnisciute, tale l’anticu altu tedescu o u lombardu, v’avete da campà. Cumenciu cù « guerra ».

L’orìgine hè chjara, si tratta di u germànicu wërra. In bassu latinu diventa « guerra » rimpiazzendu u classicu bellum. Avà fighjemu ciò chì si passa cù u vucabulariu di l’arme è di l’armature.

Alabarda « arma à asta longa, à ferru pinzu d’un latu è tagliente da l’altru » esce da u mèdiu altu tedescu Helmbarte. Archibusgiu, prima arma à focu purtativa, vene da u fiammingu haechbuyse, chì dà hackenbüsche in mèdiu altu tedescu. Bolzone, anticu dispusitivu di guerra pruvistu d’una testa di ferru per sfundà e muraglie, t’hà pè urìgine u franco bulthio. Baldarellu, traccola di coghju per purtà una spada, ricolla à l’anticu altu tedescu balderich.

Cotta, tunica d’arme, hè da avvicinà da l’antico altu tedescu chozzo. Elmu, armatura defensiva di u capu, vene da u goticu hilms. Elsa, arrestu metàllicu chì separa a fiame di a spada da u so mànicu, esce da l’anticu altu tedescu hëlza. U goticu fôdr hà datu fòdera, rivestimentu internu o esternu di qualunque oggettu. Fràmea, asta di ferru pinzuta, ricolla à l’altu tedescu pfriem. À u mèdiu altu tedescu Flitsch ricolla a freccia, asta pinzuta lanciata cù l’arcu. Ghjavelottu, arme di lanciu custituita da un’asta cù una punta in metallu, hà pè urìgina u mèdiu altu tedescu gabilot. U spronu, arnese di metallu, fissatu à u taccu di u stifale di u cavallieru, munitu d’una rutella à denti pinzuti per zingà l’animale esce da l’anticu altu tedescu sporo. U staffile, striscia di coghju manicata per minà, per frustà, sorte da u mediu altu tedescu staffel. Infine, l’anticu altu tedescu stock hà datu stoccu, cultellu più cortu chè a spada per minà di punta.

Eccu ghunta l’ora di compie, cù una bella canzona : https://www.youtube.com/watch?v=gdgdfE0JD-A.

Marina Chovin.

1 Trackback / Pingback

  1. Stampa Corsa, informations corses – A guerra

Les commentaires sont fermés.