Una settimana una parolla

A luna

Una settimana una parolla (O duie, o micca, sfidàtevi di e « parolle parolle parolle…»)

 

« Adspirant urae in noctem; nec candida cursum Luna negat : splendet tremulo sub lumine pontus. »

Virgilio, Eneide VII, 7-8.

« La preuve que la lune est habitée, c’est qu’il y a de la lumière ». Francis Blanche.

 

Salute à tutte è à tutti. C’interessemu sta settimana à u famosu, è ùnicu, satellite di a tarra : vale à dì a luna. « Iè ? ci voli parlà di e vechje lune ? » Innò pò ! Aghju da pruvà à fà megliu.

Or’dunque, in latinu, a luna si chajma… luna. Ma sta parolle vene d’una forma abbandunata chì u significatu hè « lume ». Allè, fate u sforzu, a sapete, in u libru di a Genesi, quandu hè scrittu Fiat… « Chì c’èntrenu à fà e vitture taliane ? Ai u to quartu di luna in capu ancu tù, ai ! » Zittu ! U cunnosci, pò dassi, u tempu di a luna ? Nò, allora vai è cerca a luna ind’u pozzu. Ripigliu. A risposta hè « lux » : « fiat lux » dice u libru sacru. È lux hè : a luce. Tandu, a parolla latina era lux-na, quella chì splende.

È in grecu, a vulete sapè ? « Eiu mi n’impippu, hè luna spenta sta notte » Sì di gattiva luna o amicu, chì ci hè ? « Ci hè ch’o gardu a luna cum’è i Turchi è ùn la facciu micca à vede làcrime di luna ». O sciuccò ! Ùn vale à vulè piglià a luna cù i denti ! Non solu hè luna nova, ma in più hè annivulatu. Ma pàssanu e lune è venerà a notte chè tù e viderai, ste làcrime. Possu cuntinuà ?

« Iè, chì ghjè a parolla greca ? » Allora in grecu si dice σελήνη (sélènè) è, tale u latinu, si tratta di σελασ-νη (sélas-nè), sélas essendu… a luce.

Avà mi ci vole à parlà appenna d’astrunumìa. A luna face a so corsa ingiru à a tarra in 27,3 ghjorni. Ma gira ancu ingir’à ella stessa, ciò chì face ch’è no vidimu sempre a listessa facia. Ma scambia figura. Ci hè, frà astri, a luna nova, a luna crescente, u trinchettu di a luna, a mezaluna, a luna gobba, a luna vechja o piena. U fà è l’infà di a luna era assai impurtante, ch’ella sia per l’agricultura o pè astri affari. À tal’puntu chì P. Casanova hà pussutu scrive « per tutta sterpa viva è altra robba o frutta di stantu cum’è di sopravita, l’ìsula sana, à pòpulu fattu, ùn hà chè una voce : una luna, chì dice ? » Parla dinù di « l’unànima riscossa per trasmette a luna in tanti spavechji ». Facìa parte di a vita di tutti i ghjorni : si dicìa chì l’anni di e 13 lune èranu colmi à acqua. Ancu i pilucchieri tagliàvanu a ferla à luna vechja. È pudemu mintuvà u pruverbiu « I figlioli nàscenu indu u quartu di luna ch’elli sò ingenerati ». Ci hè dinù a tradizione di l’ovu di l’ascenzione, è astre credenze in giru à a luna. Pudete truvà infurmazioni di più in u studiu di P. Casanova ind’u situ di l’Adecec. In quant’à me, raghjunghju e vechje lune, ughjulendu à a luna machjata postu chì « À chì veghja à a luna, dorme à u sole ».

 Marina Chovin.

1 Trackback / Pingback

  1. Stampa Corsa, informations corses – A luna

Les commentaires sont fermés.