da Antone Ciosi

A stella di Musè Namani

Antone Ciosi c’invita quì à seguità a vita di Vittoriu è di u figliolu Musè Namani, chì ci purtarà da a Palestina à u Venezuela, passendu, ben intesa, pè a Còrsica. Natu da a vulintà di Musè Namani di vede Antone Ciosi scrive a so storia, micca pè a gloria ma per lascià un musuleiu litterariu à tutti i soi chì anu da vene, u racontu si cumpone di duie parte.

Prima, u libru di Vittoriu Namani. Ci vole à rimarcà a parolla aduprata : u « libru » ci ramenta e trè rilighjoni dette di u libru : u Ghjudaìsimu, u Cristianìsimu è l’Islam, chì rivendichèghjanu tutt’e trè u stessu pezzu di tarra, a Palestina.

Cumencia a storia cù a ghjunta ind’u portu di Marseglia d’un ghjòvanu ghjudeiu, Vittoriu, chì fughje a guerra sempiterna chì insanguineghja u locu santu. Malgratu u cuntestu di l’èpica, chì vede a crèscita di l’estremìsimi, u ghjuvanottu trova guasi sùbitu aiutu, è sarà impiegatu per fà u cummissu. Un gjhornu, entre ind’un caffè corsu, è stà stantaratu scuprendu una pittura di u portu di Bastia. Hè detta, ghjè quallà ch’ellu vole campà. Ùn sarà micca dillusu : trova sùbitu un impegu à a Samaritaine, prima di fà u traculinu. Girandulendu l’ìsula, scontra à Virginie chì diventa a so moglie, è averanu trè zitelli.

Ghjè l’ùltimu, Musè, chì sarà l’eroe di a siconda parte di u racontu.

Ind’u libru di Musè, Antone Ciosi ci conta cumu si sò cunnisciuti di 1985, è perchè accetta di scrive a so storia. Stallata in Ascu, a vita di a famiglia Namani pare goffa goffa : more à mamma quattru mesi dop’à a nàscita di Musè, è u babbu, cù a scusa di circà i soldi, franca u mare. U ciucciu sarà allivatu da zia Mimi. Li manca u babbu, ma quand’ellu sbarcarà sette o ottu anni dopu, ùn s’occuparà micca d’ellu. Quandu schjatta a guerra, i Ghjudei di Còrsica sò piattati è prutetti frà astri da u prefettu Baley.

Musè face u capraghju ma a miseria li cumanda di vende a banda di sciocche. Cù i soldi, compra a roba da vende : face cum’è u babbu u traculinu. Ma aiutatu da a so stella favurèvule, è malgratu l’attraenza pè u ghjocu chì u ruineghja più d’una volta, Musè lascia moglie è figliolu da andà à ritruvà u babbu per isse Mèriche. Tandu cunnoscerà un destinu riccu assai, una vita colma di sperienze chì, per noi astri, ùn basterebbe una vita sola.

Ma i tempi scàmbianu, è a vita ind’i paesi si ne more : chjosa a scola d’Ascu, smarite e capre, partuta a ghjente. Eppuru, ogni volta ch’ellu volta in u soiu, u paese, Musè u trova u più bellu di u mondu. O amicu lettore, stammi à sente : vai è leghji stu libru scrittu in corsu ma traduttu in francese, passarai una stonda sebbiata bella chè luntana da i nostri pìcculi pinseri.

 

Marina Chovin.