da Denis Blémont Cerli

Un aller simple Marseille Corse

A stòria di Toussaint Colombani hè un scempiu. Si ne và à caternu a so vita privata : ghjilosu di natura, si rende contu chì a so moglie u tradisce pè un antr’omu chì, a sente à ellu, deve esse u patrone di Catherine, u bellu Richard Becker. Mette à beie è, un ghjornu, decide di dà una bella currezzione à l’amante : li piacerebbe di tumballu, ma a so malfatta palisarebbe sùbitu sùbitu a so culpabilità, ch’ellu t’hè capitanu di a brigada criminale di Marseglia è, circhendu appena, i pulizzeri averìanu buscatu u so crìmine. Si cuntenta dunque di tichjallu di carci ind’e coste. Ma u lindumane princìpianu i turmenti di l’eroe…

L’eroe, l’eroe… L’anti-eroe per dì megliu : eccu un omu di 55 anni, maritatu, cù dui zitelli, chì t’hà un travagliu colmu à rispunsabilità, ed ècculu chì, distrughjèndusi, distrughje à tutti quelli à l’intornu : e malamorte s’accatàstanu, a so vita stessa hè parechje volte messa in perìculu, ùn rispetta micca u còdice penale, beie, mena, tomba, si droga…

U narratore chì dice « je » hè dunque Toussaint Colombani : campemu dunque a stòria cù i so ochji : quand’ellu perde cuscenza, ùn avemu più infurmazioni.

U stilu hè bellu chè putente, u suspense ci tene, aiutatu da e numarose prolessi (sicondu à Gérard Genette a definizione hè questa quì : « toute manoeuvre narrative consistant à raconter ou évoquer d’avance un événement ultérieur (au point de l’histoire où l’on se trouve) ». È cumencia sùbitu, in l’incipit (u principiu) : « Tout ce qui va suivre n’aurait pas dû survenir si seulement j’avais eu la sagesse de renoncer ce soir-là ».

In quant’à a stòria, si pò ammintà a ricchezza di i parsunaghji, ma dinù l’intreccia di u rumanzu : chì ghè a rilazione trà a morte di Richard Becker, quella di a ghjòvana Florence Maestraggi, di l’avucatu Lazlo, di a so moglie ecc. ? Ci vole ad aspettà a fine da capisce tutti l’imbroglii messi in ballu in stu libru.

Pudemu parlà d’un rumanzu pulizzeru bellu bellu, ma èccuti chì ghjunghje u prologu. Si vede cumu un’òpara sana pò fiascà in qualchì pàgina : stereotipi quand’ella si tratta di a Còrsica, di a vindetta, di l’onore, di a sulidarità cù i culpèuli… L’eroe scimisce, ùn si capisce micca troppu ciò chì si passa à l’Ostriconi, què hè nurmale postu chì Toussaint s’hè drugatu, và bè, ma perchè s’hè drugatu ? Perchè hè inturniatu di morti ? Ùn si sà è ghjè un bellu peccatu…

Marina Chovin.

1 Trackback / Pingback

  1. Un aller simple Marseille Corse

Les commentaires sont fermés.