da Fernand Ettori

Anthologie des expressions corses

In tempu d’elezzione, hè sempre ùtule d’avè in borsa duie o trè ghjasteme, prima per rimette i puliticanti à a so piazza, siconda per fà nasce i fiaschi di u partitellu o di u partitone, dipende di l’elettore, infine pè imprecà i candidati. U libru di Ettori hè dighjà appena anzianu, ma una nova edizione hè stata stampata issi pochi ghjorni. Nentru, ci si trova ghjasteme classificate sicond’à u tema (natura, animali, a religione…).

Per contu nostru, postu ch’ùn c’intaressa chè a pulìtica, mintuvaremu e spressione chì ponu esse dette ind’una campagna eletturale.

Prima, dunque, si pò circà à sprizzà i candidati. Unu sarà dettu « buciardu cum’è a scopa », ùn antru ùn cuntarà « chè sciaràbuli ». D’unu appena anzianu si dicerà « pari un ficu pinciulescu ». Più spessu, si cerca à palisà a sciucchizia di i puliticanti : « L’intelligenza a s’hà lasciatu in corpu à a mamma » ; «Cuscenza hè stata manghjata in Altaghjè » ; « ùn sà fà un o di culu », « ùn hè micca un Sant’Ambrosgiu », « ùn hà micca sali in zucca », « i manca u patron’di casa », « hè un cucùmaru ».

Una manera bella bella di ramintà à i puliticanti a soia a piazza hè di pone false quistioni : « Ti credi annant’à un cavaddu di brunzu ?». Listessa idea cù « ti pari d’esse fiddolu di a ghjaddina bianca?». Ind’u mentre di e campagne eletturale, sempre, si « discuta a lana capruna », ma ùn la fàcenu micca cù l’elettori : questi quì sanu chì « cù dinari è amicizia, si torci u nasu à a ghjustizia », chì i candidati « promèttenu Roma è Toma », ch’elli « l’anu tutti i setti (i peccati) ». Eppò, si sà chì « capizzuli di fulminanti ùn ni manghjarà micca » (ùn tenerà e so prumesse).

D’altronde, l’elezzioni sò dinù u locu di e minaccie : « Ti vogliu fà cacà pà i setti cula » ; « Vàttini in Zinèfria ! » o «Mandà à caternu », « t’aghju da amparà u Galateu ! » « Và à fatti leghja », « T’aghju da fà veda à san Roccu in u stagnalonu ! », « t’aghju da cuncià u zucchinu », « t’aghju da accuncià pè e feste », « t’aghju da caccià a frenesia da capu ».

Infine, ci sò l’imprecazioni : «Ch’idda ci ghjunga a capra farrata ! », « ch’è tù sia cecu ! », « ch’è tù crepi ! », « ch’è tù sighi appaghjatu ! », «Ch’è tù brusgi à legne verde ! », « Ti mànghjini i corba in un vangaronu ! », «Ch’idda s’imprunisca a to porta ! », «Ci canti u palcu ! »,

« ch’è tù sighi allupiatu ! »,

« ch’elli ti stìnzinu i pidochji ! »,

«m’hà chjamatu tutti l’impruperii », « o lutinò », « o piduchjò », « o tignò », « o rognò », ecc.

Eccu qualchì pruposta, ma a più bella a ghjastema hè quella ch’è vò sciaccarete à l’oppunenti, vutatu ch’è vò averete.

 

Marina Chovin.

1 Trackback / Pingback

  1. Anthologie des expressions corses

Les commentaires sont fermés.