Puesia

Casa antica di paese

O cum’elli sapìanu cuntà e brame è i malanni di a nostr’ìsula i Fratelli Vincenti !… Eccu stu cantu magnìficu ripigliatu in mùsica da Antone Ciosi, è chì ci dice a disgrazia di i nostri paesi abandunnati ! Realità di u nostru oghjincu. Ma cosa sò diventati sti Corsi ch’omu dicìa prufundamente leati à a so terra ? Li fermerà un pocu di st’amore per riagisce è ritruvà un zinzichellu di st’ànima corsa cusì bella trascritta ind’è ssu cantu ?

 

Casa antica di paese, a nostra èpica ti pesa
Quandu da lu to scalone ti parla un antru patrone
Starei sempre listessa, s’è n’ùn vene qualchi stranu
À fatti un antra bellezza cù la so mèscula in manu.

L’anni sò annant’à a facciata, scritti di vechja calcina
S’è a cignola hè affacata, ùn hè micca una ruvina
Nant’à u tettu sculuritu, un fume di muchju seccu,
Si ne và cum’è spavitu, ùn simu senza suffietu.

À cavallu à duie legne, u trepede s’anegrisce,
Davant’à a fiara chì pienghje un ghjattallelu s’alisce
Da la to stanza à a sulana, senti un rimore in cucina,
In piazza hè ghjunta Fasgiana, c’hè qualchisia in cantina.

A pulizìa di Pasqua, ùn ti lascia senza aiutu,
E fèmine ne vanu à l’acqua è mèttenu u chjassu a nudu
Pè u focu di Natale, ognunu face un rigalu,
U riccu mette una ceppa è tù la to legna secca

À quellu chì passa solu, stancu assai furesteru,
Quand’è tu li faci mottu, li cacci cum’è un penseru
Nunda ùn anderà di male, i ghjorni di tempurale,
S’è annant’à u to purtellone metti un pane di Sant’Antone.

Casa antica di paese, oghje più bella che prima,
Che tu appii forza di legge, per salvati la miò rima
S’è tu cambii di padrone, guarda ch’ellu sia Corsu,
Ch’ellu hè natu testimonu, dunque spostu à lu rimorsu. •