Cantu

Chjaruscuru, Canta u pòpulu corsu

Cantu dulurosu natu da un èpica dulurosa. Splèndidu è spietosu, scrittu da Natale Luciani è cantatu da Canta u Pòpulu Corsu, Chjaruscuru hè una chjama à scumbatte e derive naziunaliste. U dedichemu à u sangue sparsu, à l’omi strappati à l’affettu di i soi.

 

À l’alba di u cantu
Chjaruscuru
D’una lotta naziunale
N’aveti fattu un spavechju
Ch’ellu si sbrumi lu spechju
Di la vostra infedeltà.

Di tante parolle lindeN’eti spizzatu l’essenza
Essendu più ch’omu pensa
Un arte di falsità.

Quandu u camisgiu di seta
Piatta una màschera umbrosa
Vergogna à chi stà à l’ascosa
Intimuritu à trimulà.

Tinti à quelli chi sò cascati
Per l’unu o l’altru di voi
Ùn saranu mai eroi
Chi disguastu è chì pietà.

Torna una cria
Cercu una via
Raghju di sole chì caccerà
In tempu duru lu chjaruscuru
È tante piaghe da risanà.

Cercu sfidatu
D’un altru latu
L’anticu solcu da suminà.

D’impustura in tradimentu
S’annunziava lu sfragellu
Chi stilittava u « fratellu »
L’amicu di longu andà.

Seti stati più chè vili
Di superbia o rapina
A calcicà in pulvina
Forze, sperenze, credeltà.

Avariate pretenzione
D’essa torna u portavoce
D’un pòpulu messu in croce
Da voi, lesti à inchjudà.

Corci i puri chi sò cascati
Per l’unu o l’altru di voi
Ùn saranu mai eroi
Chi disguastu è chi pietà.

D’una lotta naziunale
Schìzzanu, le chiare vite
Purtate in mane pulite
D’altri cori à sbramà.

Chì lu mio essere invita
Da sprufundà ogni lita
« Core in fronte, strada diritta »
Per lu sempre à suvità.

Quandu chi lu chjaruscuru
Ci vulterà alba chjara
Brusgendu d’un altra fiara
Senza voi, dumane, chì sà.

Natale Luciani