da Guidu Benigni

Frà Felice

Issu rumanzu stòricu intreccia u reale è a finzione ind’una narrazione viva chì c’impedisce di lascià u libru prima ch’ellu sia compiu. U fattu si stà chì u sughjettu principale hè Giuseppe Garibaldi, chì a vita si framette cù a storia di u narratore. St’ùltimu, chjamatu Felice, accumpagna l’eroe talianu ind’e guerre per l’unità di a reppùblica d’Italia, ogni tantu vittoriose, ma dinù scunfitte.

A vita di Felice scontra prestu i Garibaldi : u babbu face u marinaru per Dumènico Garibaldi, u babbu di Giuseppe ; Felice t’hà pigliatu u nome di u so cumpare, Felice Garibaldi, fratellu di Giuseppe ; infine, palesa a so vicinanza dicendu Ziu Giuseppe.

Natu in Nizza di 1845, d’un babbu corsu chì face parte di i primi garibaldiani, una banda di « patifame » in lotta per l’indipendenza, Felice sprime prestu a so vulintà d’ingagiassi affianc’à u ziu. Dopu à una vittoria, Garibaldi pruclama a repùblica rumana, ma durerà pocu è di 1850 cunnosce l’esiliu. U seguiteremu in Nova Yorka o in Caprera, l’ìsula soia ch’ellu s’hè cumpratu per via di a so piazza stratègica ind’u mondu mediterraniu.

Felice sarà l’aiutante di campo di Ziu Giuseppe è, Gran Maestru di l’Òrdine di i Muratori ch’ellu sarà diventatu, u chjamerà oramai Maestru. Tandu, i dui omi ùn si stàccanu più qualsìasi e circustanze. Cunnuscerà u Maestru a prighjò, l’elezzione è a demissione di u so postu di deputatu, a malatia, l’esiliu in Inghilterra, vittorie è disfatte, l’onori frusteri pè a so grande òpara. Ma di ghjugnu 1882, more Garibaldi. Vulia esse brusgiatu, ma ricusa a famiglia. Stumacatu, Felice lascià l’ìsula di Caprera pè u sempre, s’affacca in Bunifaziu prima d’andà sin’à Bastia. Custì, sente un Lamentu Sopra la Morte di Giuseppe Garibaldi ; cummossu, conta à i Bastiacci cumu era a vita di u Maestru.

Ma dapoi chì a Còrsica hè francese, ùn s’hè vistu scambiamentu : l’Italia face l’unione senza ella.

L’ìsula si more per via di u clanìsimu, d’un’ecunumia assai pòvera, di i paesi tralasciati.

S’affacca in Occi, in Balagna, sopr’à Lumiu. U locu hè degnu di u Paradisu è a ghjente brava brava l’accetta senza pone quistione. Ma si more Occi : lòttanu trà d’elli dui fratelli innamurati di a stessa ghjuvanotta, à tal’puntu chì u babbu di st’ùltima è l’unu di i fratelli sò assassinati. Ma sopra tuttu, « un paese senza strada ùn pò campà à ghjornu d’oghje ». Di 1914, sò ottu famiglie à stà in paese.

Di 1919, Occi hè abandunatu. Ferma u narratore, Felice. Vechju è malatu, s’hà da more prestu attempu chè u paese.
Marina Chovin.