da Ghjuvani Chiorboli

Grammaire corse et orthographe, le « séparatisme »

Qual’hè chì, scrivendu in corsu, ùn s’hè mai dumandatu s’ella ci vulia à scrive « comu », « cum’è », « cumè », « cume », « quantu », « quant’è », « sì », « s’è »… ? Eccu un libru chì ci vulerebbe sempre à fighjà da chì omu cerca à scrive qualcosa in lingua corsa. Di fatti, Ghjuvani Chiorboli palesa parechji sfunziunamenti di a scrittura corsa per rende contu di a prununzia.89

U fattu si stà chì u corsu t’hà u particulare chì e cunsunante anu duie rialisazioni sicond’à u so contestu morfològicu o sintàtticu (e cambiarine).

Ma ci sò variazioni sicond’à u locu è ci tocca à truvà una scrittura chì cunvenghi à tutt’ognunu.

Hè da quessa chì a parolla « latu » cunnosce sia una lenizione, prununziata « laDu », sia l’addopiamento fonosintàttico, prununziata « laTTu ». Tandu, cumu sceglie a scrittura ? Ghjè « latu » chì hè statu sceltu postu chì in pumonte si leghjerà sicond’à l’addopiamento fonosintàttico, invece ch’in cismonte, faremu a lenizione.

Un antru fenòmenu chì tocca à l’urtugrafia corsa : a vulintà d’aduprà una parolla piuttostu chè un’astra sicond’à l’alluntanamentu da u francese.

Si dice, per un dettu « firmà » invece di « signà » malgratu u fattu chì a parolla sia taliana. Ma u francese hè cunnisciutu pè a so urtugrafia bella chè stacata da a prununzia. In Italia, i zitelli sanu scrive senza sbaglii perchè chì si scrive ciò chì si sente. In corsu, più và è più truvemu règule for’di l’usu cumunu. Ghjuvani Chiorboli hà decisu di studià a parolla comu/cume/cum’è. Perchè micca « cumè » chì, più sèmplice, rispetteria l’addopiamento fonosintàttico di a cunsunante chì seguita ?

A forma staccata si sparghje di più in più è, dendu un’uchjata à i nostri scrittori i più famosi, si pò fà a custatazione chì u stessu autore adopra sia « cumu », sia « come », sia « cum’è », senza règule chjare.

U travagliu salutare di Ghjuvani Chiorboli t’hà come scopu di mette à palesu un prublema chì, à rombu di circà, rispetta règule. A forma staccata si trova davanti à u prunome parsunale sughjettu (cum’è tù sì) è davanti à a siconda parte d’un paragone (cum’è mè). Attenti chì a locuzione « cum’è quale » entre in stu gruppu. Tandu, in quant’à l’altru restu, ci vulerebbe à scrive comu/come. Perchè rispettà questa a scrittura ?

Perchè chì ci hè u rìsicu di prununzià male : l’esempiu « cume s’ella » è «*cum’è s’ella » ci palesa u perìculu d’ùn fassi più capisce à l’urale.

Avà a vi dumandu : mi saraghju sbagliata di forma anch’eiu in st’artìculu ?

Or’dunque, pruvate à analizà bè a natura di a vostra frasa da sapè s’ellu ci vole à scrive cumu/cume o cum’è. Iè, piglia tempu di più, hè detta, ma sè no vulemu rende a scrittura di u corsu più sèmplice, tocc’à pruvà.

 

Marina Chovin.

1 Trackback / Pingback

  1. Grammaire corse et orthographe, le « séparatisme »

Les commentaires sont fermés.