Da Julie Mazzieri

La Bosco

Julie Mazzieri hè una Canadesa chì t’hà avutu a bona idea di stallassi in Còrsica, pè u nostru più grand’piacè postu chì ci dà a pussibilità di parlà d’un libru magnìficu. Daretu à un tìtulu chì ci porghje poche infurmazione in quant’à ciò ch’elle hà da parlà u rumanzu (La Bosco), si tratta d’un ghjuvellu litterariu. A puesia ci hè dapertuttu, è si sprime sùbitu in l’incipit (a prima pàgina) : «Sertie dans son terrible écrin, la mère avait gardé sa tête de folle à lier », cù una bella ipallage (figura di retòrica chì consiste à aduprà una parte di a frase cù un pezzu chì hè attacatu à un elementu ma chì si riferisce à un terzu elementu. Pè un dettu, « Je suis d’un pas rêveur le sentier solitaire », in L’automne d’Alphonse de Lamartine : ùn hè micca u caminu chì sunieghja, ma u narratore). Quì, ùn hè micca « l’écrin » chì hè « terrible », ma a mamma.

Questu u rumanzu ci palesa a vita d’una famiglia chì a mamma hè morta, è chì tuttu si passa di traversu : hè goffa a morta, a ci vole à purtà perchè quelli di u carru funebre pènsanu chì ci hè troppu fanga da trasupurtalla sin’à a fossa chì aspetta a so nova abitante. Tocca dunque à a famiglia à uccupàssine. Ma tuttu và di mal in peghju è scupremu un mondu colmu à imperfezione à tal’puntu chì a stòria diventa un’Odissea satìrica, chì a cummunicazione ùn si face micca, è chì a narrazione si pianta da faci vede qualchì stravaganza. « Le père avait oublié quelques poils au-dessus de sa lèvre ; deux ou trois barbillons noirs et drus qui bougeaient quand il parlait » (p. 15) ; « l’entrée était étroite et le corbillard ne pouvait pas tourner », etc.

Sta manera di cuntà una saga, una storia rumanzata d’una famiglia hè propiu mericana.

Di fatti, stu libru ci ramenta l’Hôtel New Hampshire di John Irving chì tratta di a vita strana di a famiglia Berry. I dui parenti è i so cinque zitelli, cù, in u sopra più una spèzia d’orsu favulosu è un cane impagliatu, si mòvenu d’usteria in usteria, in Amèrica è in Auropa, ind’un viaghju imprubàbile.

Ind u libru di Julie Mazzieri, ci hè dinù u ricordu di La conjuration des imbéciles di John Kennedy Toole, chì t’hà uttenutu u premiu pulitzer. U rumanzu hè esciutu guasgi à tempu chè quellu di J. Irving (1980 è 1981) è ci conta a vita di Ignatius, superdutatu, chì campa tal’è un pascià ind’è a so mamma alcòlica è suffrendu d’artrosi. L’eroe ci palesa a so visione torta di u mondu, d’una manera assai satìrica, palisendu tuttu u male ch’ellu pensa di a vita oghjinca, è chì t’hà un cumpurtamentu chì u mette sempre accant’à a vera vita.

U libru di Julie Mazzieri hè u libru ch’ellu ci vole à leghje, è, s’è vo ùn l’avete dighjà fattu, lighjite puru à J. Irving è J. K. Toole, passerete un bellu mumentu.

Marina Chovin.