Da Léo Battesti

La vie, par-dessus tout

Ci n’hè vulsutu tempu prima chì l’autore piglessi a decisione di scrive stu libru. U scopu ùn hè micca di palisà una vita ricca quant’è un rumanzu, ma d’assume i so atti, ancu quand’ellu ùn era micca d’accunsentu. Eccu dunque un’òpara chì dipinghje 20 anni di militantìsimu, ma dinù l’impegnu d’un omu à prò d’un sportu : i scacchi, oghjedì studiati da i zitelli corsi.

Principia l’autore cù a so ghjuventù. U corsu, u parlàvanu tutti, ancu s’ellu era difesu, ind’u mentre chì di a storia isulana ùn si sapia nunda. Esattamente u contrariu di a situazione oghjinca. U primu insetu ver’di a rivindicazione d’una storia spùtica ricolla à i so anni di liceu : questu t’avia u nome di Marbeuf, u guvernatore di l’ìsula dopu à a disfatta di Ponte Novu ! Da tandu e manifestazioni cù a bandera è l’innu corsu. Dopu, ghjè dapoi Nizza chì i studienti corsi anu urganizatu a lotta, per via di a Cunsulta di i Studienti Corsi (CSC) è di l’Azzione pè a rinàscita di a Còrsica (ARC), frà astri. Seguitaranu azzione illegale, sin’à 1975 cù l’occupazione di a Cave Depeille, ind’i cusì detti « événements d’Aleria » impurtantìssimi ind’a strutturisazione d’un muvimentu clandestinu è pulìticu.

Di 1978, fiasca un attentatu contr’à un centru di l’impòsiti in Bastia. Ci sarà una cunferenza di stampa chì Léo Battesti si prisenterà senza coprifaccia. Dopu à 3 mesi di fughjera, sarà arrestatu è cundannatu à 9 anni di prighjò. Ghjè à l’occasione di a so prima incarcerazione ch’ellu s’intaressa à i scacchi. Di 1981 l’amnistia li permette di vultà in l’ìsula. Sarà unu di i più impurtanti capizzoni naziunalisti, sin’à a so demissione da l’Assemblea di Còrsica è da u MPA.

Di 1983, Guidu Orsoni hè assassinatu. Tandu, u FLNC tomba parechji parsoni, cum’è u secretariu generale di u Cunsigliu Generale di Còrsica Suprana. Di 1987, Léo Battesti hè u capimachja di i clandestini è deve accettà decisione ch’ùn li piàcenu micca. Di 1990 si stacca u muvimentu naziunale è nàscenu u Canale Abituale è u Canale Stòricu. I machjaghjoli si tòmbanu trà d’elli, è di 1992 Léo Battesti ripiglia a so libertà. Oramai si dà di rimenu per u sviluppu di i scacchi, insegnati in tutte e scole di l’ìsula. U successu hè tremendu : sarà invitatu in paesi di tutte e mamme, parechji Maestri saranu accolti in Còrsica. È à a pur’fine, èccuti chì un ghjòvanu Corsu, Marc’Andria Maurizzi, 10 anni, hè campione d’Auropa !

Issu libru hè colmu à sincerità, l’autore assume u so passatu. Parla di manera franca, cuntènduci una storia ricca assai, senza mai scurdassi chì a vita hè un rigallu ch’ellu ci vole à rispettà.

Marina Chovin.