Una settimana una parolla

L’Ortu

Una settimana una parolla

(O duie, o micca, sfidàtevi di e « parolle parolle parolle…»)

Méi yǒu bù chánɡ cǎo de yuán zi ¡£
Ùn ci hè micca ortu senza rimigna
Pruverbiu chinese

 

Salute à tutte è à tutti. St’ètima vi portu in l’ortu.

« Saetta ! u connosci u pruverbiu : “Chì si vole caccià e voglie, venda l’ortu è e foglie” ? » Ùn crergu micca, per contu meiu aghju casa et ortu. « Sì in l’ortu è zappi cù i frati ! » È, podassi, sudu cum’è Cristu in l’ortu ? Ma ùn t’inchietà, capiscu u to parè. Or’sai chì « Sì Corti avia un portu, di Bastia ne facia un’ortu ». Hè sì… Bastiacciu, iè !

Và bè, fighjemu l’etimulugia di a nostra parolla : « ortu » esce da u latinu hortus « parcu » (grande stesa di terrenu chjusu duve s’alleva u salvaticume) è significa « pezzu di terrenu duv’è omu cultiva legumi è frutta è altre piante cumestìbile ». In latinu, l’hortus hè dinù a casa campagnola è a robba di l’ortu. In grecu anzianu, t’avemu χόρτος (chortos), locu ingiratu da àrburi è càtari, o arba. Ste parolle ripòsanu annant’à una ràdica indoeuropeana *ghort- chì u significatu hè « càtaru ». E lingue rumàniche cunnòscenu sta parolla, ma vene cuncurrenzata da u germànicu. In gallico-rumanu, *hortus gardinus disigna un « ortu ingiratu d’un càtaru » ; u francese n’hà fattu jardin, l’inglese garden… U custattu hè chjaru, l’ortu è u giardinu anu bisognu tremindui d’esse chjosi, da pruttègesi da u fora è da intrattene u nentru.

Dapoi a revuluzione neulitica, in più di a fruttera, si cultiva piante prufumate, medicinale o tinturiale (da tinghje). Esìstenu parechji tipi di giardinu. In l’ortu butànicu, sò piante di tutte e mamme. U scopu hè a ricerca. Ne truvemu un esempiu cù i giardini d’Alessandria sottu à i Tulumei è, à u XIIIu sèculu, quandu u Vaticanu crea un spaziu pè e piante medicinale. In Mèssicu, dopu a cunquista spagnola, si pudia vede i giardini butànichi di l’Aztechi. In l’ortu d’agremente, si cerca a bellezza. In e case greco-rumane, c’era una corte interiora cù un pozzu da raccoglie l’acqua di u celu.

Ind’è varie culture, l’ortu hè simbòlicu. Ammintemu u giardinu d’Eden in a Bibbia chì u nome abràicu hè ןֶדֵע ןַּג « ortu di i delizii ». Ind’è i musulmani, u paradisu si chjama Jannah « ortu ». Hè interessante di mintuvà quì chì a parolla « paradisu » vene da u grecu παράδεισον (paradeison) « u parcu duv’è ci sò l’animali », imprestatu à l’irànicu pairidaēza « accinta reale ». Pinsemu dinù à una di e sette maraviglie di u mondu, i giardini suspesi di Babilonia.

Per compie, mi ci vole à ramintà chì l’ortu hè spessu u sughjettu di libri o di pitture (per un dettu u Roman de la Rose à u XIIIu sèculu ; The Secret Garden di Frances Hodgson Burnett chì hà maravigliatu tanti eppo tanti zitelli, Les Nymphéas di Claude Monet pinti d’appressu à u giardinu di a so residenza di Giverny…). Eccu l’ora di a canzona : www.youtube.com/watch?v=nAm33IKgg_c

Marina Chovin.