Una settimana una parolla

Pesciu a seguita *

Una settimana una parolla (O duie, o micca, sfidàtevi di e « parolle parolle parolle…»)

Uliuli kai holo ka manō.

Induv’è hè negru u mare, ci nota u squalu.

Pruverbiu Hawaianu.

 

Salute à tutte è à tutti, tratteremu torna stasettimana di u pesciu chì ghjè un sughjettu riccuè trarriccu. « Pò dassi, ma u troppu stroppia. È s’èsò ubligatu à leghje l’artìculu di a simana scorsa dacapisce questu quì, sminuisce l’interessu ». Ùn ti ne fà,l’artìculi si ponu leghje senza rispettà l’òrdine di epublicazioni. Eppoi hè sempre d’interessu maiò discopre ciò chì si passa in astrò.

Principiemu cù a Grecia antica. Stendu à sente à icomichi ateniani, u pesciu era un pruduttu di lussu,caru è prelebatu. Ma sicond’à issi testi, ci vulia à fàpianu chì i piscaghjoli èranu : latroni, sfruttatori,assassini. T’avìanu l’abitùdine d’incruscià i pesci davèndeli cum’è robba fresca ; pesci chì èranu spessufràcichi. È ind’u soprapiù, i prezzi èranu sragiunèvuli,da què e prezzighiere regulare. D’altronde, u pesciut’avia un carràtaru speziale (à l’incuntrariu di a carne,ùn era micca adupratu pè i sacrifizii, fora di u tonu, chìa polpa rossa ramintava u culore di u sangue) chì,podassi, u rendia più primuratu.

Ma dendu un’uchjata più precise annant’à e fonte(epigrafia, archeulugia, pitture, ecc.), ci rendimu contuchì u pesciu ùn era micca riservatu à i sgiò : u soprezzu dipendia di u pesu è di a spezia, di a prussimitàcù u mare, di a grandezza di a cità. In Attene, a vènditadi i pesci si facìa in dui lochi sfarenti : l’agora pè i piùcari, u circondu pè a robba cumuna o salita.

À i Rumani dinù, li piacìa u pesciu. A scelta hècresciuta cù a generalisazione di a pesca in altu mare,è i ricchi pruprietarii assestàvanu piscine, « locu pè ipesci », da pudè rigalà st’alimentu à l’occasione. Quellich’ùn avianu micca vivarii pudìanu raprisintà annant’àe musàiche o e pitture una mansa di pesci (cusì dettexenia : natura morta liata à u manghjà). Infine, c’era unadopru generale di u garum, cioè polpa è vìscere dipesci fermentate ind’u sale, sia pè a manghjusca siapè u vinu.

Infine, u pesciu hè diventatu u sìmbulu di ucristianìsimu. Chjamatu ἰχθύς (ichthus) in grecu, u soacronimu (nome furmatu cù e lèttere iniziale) si leghje :Iησοῦς (Iesous) Χριστὸς (Khristos) Θεοῦ (Theou ) Υἱὸς(Huios) Σωτήρ (Soter), vale à dì Ghjesù Cristu Figlioludi Diu Salvatoru. Ma Ghjesù vene da l’ebrei, Yehoshuaעשוהי) ) chì u significatu hè dighjà «Diu salva ». I primicristiani in Roma si chjamàvanu trà d’elli pesci, èriprisintàvanu dapertuttu. I primi tempi, quandu a novareligione era difesa, qualchidunu purtava in spinu unpesciu da cunduce i fideli sin’à lochi piatti. Quèsarebbe, ma ferma dubbitosu, l’orìgine di u pesciud’aprile. Eccu l’ora di a canzona :

 

Marina Chovin.

1 Trackback / Pingback

  1. Stampa Corsa, informations corses – Pesciu a seguita *

Les commentaires sont fermés.