Cultura

Porcu


bù pà shén yī yàng de duì shǒu , jiù pà zhū yī yàng de duì yǒu
Ùn teme l’aversariu chì pare un diu, temi l’amicu chì pare un porcu.

 

Salute à tutte è à tutti. St’ètima, ci interesseremu à un animale chì tene una piazza assai impurtante ind’u mondu. Vogliu parlà di… « Porca miseria ! u cane ! N’aghju a paura, a sai ». Innò po ! Vogliu parlà di u porcu. « U porcu ! A sai chì à fà bè à i porchi, si perde tempu è lavatura ». Ùn sò micca d’accunsenta, ma hè veru u pruverbiu « Chì cù i porchi si chjina, cù e puce s’arrizza ».

Sò numerosi assai i sinònimi di « porcu ». Ne truvarete certi in l’INFCOR. In quantu à l’etimulugia… « Mi pare chì vene da u latinu porcus ». Ai amparatu u latinu tù ? Bravu.

Allora, i Rumani avìanu duie manere di chjamà u porcu : porcus è sus. A siconda forma si ritrova in grecu anzianu (ὗς hus), in tedescu (Schwein), in inglese (sow) è ricularebbe à l’indo-europeanu

*sū-s-. Ma a parolla era diffìciule à declinà è u latinu hà sceltu di generalizà « porcus » cù parechje accezzioni : u porcu, a vulva di a donna, da quì a « purcellana » (prima una cunchiglia in forma di vulva po un tippu di ceràmica). Mi pare interessante di mintuvà chì u francese « truie » vene da u latinu porcus troianus, un porcu pienu à pìcculu caccighjume, tal’è u cavallu di Troia.

I primi porchi apparìscenu in Àsia Minore è ind’u rughjone di u Turchestan, à u principiu di l’era Terziaria. Si spàrghjenu dopu in l’Àsia sana po in Àfrica è in Auropa. Ci vole à ammintà chì hè statu dumatu in Auropa, ver’di 7.000 anni nanzu à Cristu.

A màghjina di u porcu hè spessu doppia. À i Rumani, i Grechi è i Galli, li piacia assai u purcellu è ghjè per via di’un allevu fàciule fàciule chì, à u medievu, era a robba viva a più cunsumata. Di fatti, sè u porcu t’avia una gattiva fama in certe riligioni (Mosè è Magumetu difèndenu di manghjà a so carne), pè i Cristiani, hè u cumpagnu di Sant’Antone. In l’astrolugia chinese, u porcu purterebbe à prusperità, a ghjente nata l’annu di u porcu essendu onesta, curagiosa è generosa. Ma da per lu mondu sanu, u purcellu hè goffu, grassu, manghjone. À tal’puntu chì ghjè un’inghjùria. Ind’a mitulugia greca, u porcu era liatu à Demetra è Zeus sarebbe statu nutritu da una lofia. Indè l’Egiziani, infine, u porcu era à le volte liatu à a fecundità è a à gattivera.

Eccu l’ora di a canzona. Oghje u Portugallu. •