Una settimana una parolla

Ranochja torna !

Una settimina una parolla o duie, o micca, sfidàtevi di e « parolle parolle parolle…»

 

À beie troppu acqua

si finisce per avè e ranochje in corpu.

 

Salute à tutte è à tutti. Cuntinuemu sta settimana à parlà di a ranochja, è sopratuttu di a so piazza in varii paesi. Principiemu cù… a China. « Emu da ghjucà ? Chì piaceri ! Cosa ci hè da vince ? » Nò, parlu di u paese ! V’arricurdate, ci hè a luna chì splendia sopra u mare di China ? « anh, è dopu u sole ci fraiava cum’è palle infiarate ». Bravu ! Allora, in China, esiste a ranochja feng Shui. « A cosa ? » A ranochja di a prusperità. Si tratta d’un ouaouaron o ranochja toru chì t’hà u putere di rèndeti più riccu. « Ahè ! m’interessa què, chì ci vole à fà ? » Sappia chì l’animale ùn hà chè trè zampe, i so ochji sò rossi, hè chjinatu nant’un accatastamentu di pezze, è tene in bocca una muneta. Tutte e sere, si ne và fora à circà i soldi. Da què, ùn ci vole micca à piazzallu nant’un mòbulu troppu altu, perchè chì sarà diffìciule à ricuparà i soldi. Hè megliu à mèttelu vicina à l’entrata, in diagunale da rispinghje i spìriti ch’ùn sanu viaghjà chè in ligna dritta.

In Egittu anzianu, a ranochja era assai impurtante.

Nanz’à a nàscita di u mondu, c’èranu quattru dei sarpi è quattru dei ranochje. T’avìanu a so divinità, Equit, éranu spessu mummificate o aduprate cum’è bagnili.

Accumpagnàvanu i morti cum’è sìmbulu di l’eternità. Di fattu, si credia chì a ranochja campava sei mesi, po vultava fanga, è rinascia di veranu ; si dicia dunque chì u so cantu facia vene u veranu. Un antru particulare di a ranochja d’Egittu : permettia di fà palisà i so malfatti à i ladroni, lampendu un capu di ranochja ind’una frissoghja.

In Grecia antica, a ranochja (βάτραχος, bátrakhos) ùn era micca valutata. Un ghjornu, Latone, fughjendu Era, avia vulsutu beie l’acqua d’un fiume. Ma l’abitanti avìanu ricusatu è Latone n’avia fattu ranochje. L’animale hè dinù u sìmbulu di a nizza, di a vittoria di u tirannu. D’altronde, fàcenu e ranochje un rimore chì impedisce i dei d’esse tranquilli. Unuratu era Perseu chì passava per avè riesciutu à impòneli u silenziu.

À u Perù, pè u pòpulu Mochica, chì campava trà u Iu è u IXu sèculu, e ranochje (rana) èranu assai impurtante. Sìmbulu di a fertilità, di mezane trà l’acqua, a tarra è u celu, t’avìanu u putere d’invucà l’acqua. Ma ci vulia à esse attenti, perchè chjamàvanu dinù e timpeste, e fiumare, a sicchìa, i tarramoti.

Infine, pè u più grande piacè di i Francesi, à u Camerun, si trova ranochje gigante (mbott in walof) : ponu misurà 300 mm di lunghezza è pisà più di 3 kilò ! È saltà, sàltanu à più di 3 metri d’altura ! Or’dunque, chì ne fàcenu i Camerunesi ? Iè, avete trovu ? Ebbè e si mànghjanu. Allora bon’appittitu è à a settimana pròssima.

Marina Chovin.

1 Trackback / Pingback

  1. Stampa Corsa, informations corses – Ranochja torna !

Les commentaires sont fermés.