Una settimana una parolla

Ranochja

  Una settimana una parolla (O duie, o micca, sfidàtevi di e « parolle parolle parolle…»)

 

(Βάτραχοι) βρεκεκεκὲξ κοὰξ κοάξ. (Διόνυσος) ἐγὼ δέ γ᾽ ἀλγεῖν ἄρχομαι τὸν ὄρρον ὦ κοὰξ κοάξ· ὑμῖν δ᾽ ἴσως οὐδὲν μέλει. (Βάτραχοι) βρεκεκεκὲξ κοὰξ κοάξ.

« (E ranochje) Brekekekex coax coax ! (Dionisu). Per contu meiu, cumenciu à avene una techja. O! coax coax ! Ma, podassi, poca v’impreme. (E ranochje) Brekekekex coax coax ! » Aristofane, E ranochje, v. 220-226.

 

Salute à tutte è à tutti. Sta settimana, parleremu di… e ranochje. «O tempi furtunati d’una ghjuventù sebbiata ! M’arricordu sempre, in iscola, quandu tagliàvamu u capu di e ranochje, è chì tiràvanu sempre i salti » «O i sciali ! È ind’a mo classa, mettìamu l’acidu nant’à e zampe d’una ranochje capimozza, è trinnicàvanu à issa più bella ». O zitè, fàtela finita ! Ùn vi vergugnate micca di fà soffre un animale ch’ùn v’hà fattu nulla ? «Ma noi tutti, i zitelli, t’aviamu da fà queste e sperienze. » Pò dassi, ma ùn èrate micca ubbligati di campavvi !

 

Và bè, ripigliemu. A ranochja hè, d’appressu à l’INFCOR: « un animalottu anfibiu, à pelle liscia, cù e zampe di daretu atte à u saltu è à u notu ». A so larva si chjama « codutu » (da u latinu caudatu(m), cioè quellu chì t’hà una coda). Hè rimarchèvule chì, maiò, a ranochja hè detta anura. «Ùn capiscu micca cosa c’hè di strasurdinariu » Ebbè in grecu, anuru vole dì « senza coda ». « Annn ! vecu u puntu ».

 

Esìstenu à pocu pressu 3800 spèzie di ranochje è di rospi (i dui essendu u più spessu cunsiderati cum’è u listessu animale), ma dapoi qualchì decènniu, sparìscenu in furia, colpu à l’omi.

 

Or’dunque, chì ghjè l’etimulugia di a nostra brava ranochja ? «U latinu, u latinu, u latinu ! » È a risposta hè… iè ! ricolla à u latinu. I Rumani t’avìanu a parolla « rana ». Da què u diminutivu «*ranucula(m) » chì dà «*ranucla » è infine « ranochja ». Interessante hè l’idea chì sta parolla hè nata d’un onomatupea, l’animale fendu più o menu « rararara…».

 

«Ma hè goffa a ranochja, ùn si pianta mai di cantà, hè limicosa è spessu hè avvelenata a so pelle ». Hè più cumplicatu. Certi pènsanu chì a ranochja hè un’animale màgicu è benèficu : tuttu u mondu s’arricorda di u principessu scambiatu in ranochja è chì muta forma quand’una bella damicella li dà un basgiu. Esiste in parechji paesi, una fàvula chì pratende chì sì una ranochja, nentru à un boccale d’acqua, stà in fondu hè segnu ch’ell’hà da piove, ma s’ella colla fora di l’acqua, tandu hà da fà bellu tempu. Ma avete a ragiò, accade chì a ranochja sia dannosa. Ind’a religione cristiana, si pò ammintà a siconda piaga d’Egittu : l’invasione di e ranochje.

 

Eccu per sta settimana. A pròssima volta, viaghjeremu da per lu mondu è da per lu tempu per scopre a piazza di a ranochja in certi pòpuli.

 

Marina Chovin.

1 Trackback / Pingback

  1. Stampa Corsa, informations corses – Ranochja

Les commentaires sont fermés.