Umagiu

S’hè spentu Petru Baghioni

Petru Baghioni

U mondu di a cultura corsa s’hè torna adduluritu. S’hè spentu ssu 30 di nuvembre à l’età di 55 anni, Petru Baghioni, cantarinu corsu di u Riacquistu. A so voce calda cusì bella è particulare sonna à e nostre arrechje cù l’Arranciaghju è tanti canti tradiziunali o di creazione ch’ellu cantava da solu o cù i s’amichi di l’Albinu. Avia fattu i so primi passi cù i canti di Carlu Rocchi, pò s’era scupertu cù l’Albinu à pàrtesi di u 1986, suminendu cù elli u s’amore di a Corsica è di a lingua è a cultura corsa. Avìa partecipatu à u Printemps de Bourges in u 2000 cù u so discu Canzone Nustrali. A so sparizione laca un viotu tremendu pè i soi è pè a Corsica ch’ellu hà tantu amata.
Arritti prisenta e so cunduleanze afflitte è fraterne à tutti i soi.

[Vulii] pientà un aranciaghju
Duve a canzona un n’he viderà
oghje hà fiuritu è po ci ha datu
i frutti dolci di a libertà…

 

L’umagiu di i s’amichi di l’Albinu

«C’arricurdemu cume s’ellu fussi statu eri, si ghjuntu à una ripetizione di l’Albinu è sùbitu c’ai trovu ciò chè tù ricercava, l’amicizia, a fratellanza, a spartera, è soprattutu a difesa di a to lingua è di u to pòpulu. Iè, tutte isse nuzione èranu u to campà, a to vuluntà d’esse, è l’ai difese mentre tutta a to vita. Ai arricchitu e creazione di l’Albinu incù a sputichezza di e to rime è incù  u ribombu di e to rivuccate, sta voce linda è putente l’ai arricata in a Corsica sana è aldilà. L’Aranciu chè t’ai piantatu darà frutta per l’eternità è ùn c’hè bisognu d’anacquallu chì e làcrime di dulore chì scoleranu da ogni ochju amicu è fraternu basteranu à dalli forza pè u sempre. Eppuru sè a furtuna di a vita c’hà staccatu tutti l’amichi di l’Albinu sò tristi è afflitti, chì ùn francàvamu un’annu sanu senza chjamacci per piglià nutizie, è sapìamu tutti chì puru luntani fermàvamu ligati pè u sempre. Riposa in santa pace o Pè, è quassù ritruverai i toi è Bagot è Armand è festa in Paradizu!
In sti tempi di siscu ùn avemu pussutu èsseti vicini pè u to ùltimu viaghju, ma tutti l’amichi di l’Albinu indirìzzanu à tutti i toi e so cunduleanze afflitte.» •