E fàvule di Natale Rochiccioli

U chjavellu di u Balaninu

In fiera di u Niolu, Zì Antone avìa vindutu u so sumirone… Un bellu sumirone era, è Fiurinu, sempre à spassu, chì vidìa l’animalu tondu è grassu, truvede u prezzu un pocu bassu.

– Ùn capiscu micca… disse à Zì Antone. Dece mila franchi sulamente un tal’sumirone ?

– O Fiurì… avarìa ancu cacciatu qualchi francu… S’è l’aghju datu à dece mila hè chì u sumere hè sciancu…

Fiurinu, stòria di fassi pacà un bichjere, và à truvà u cumpradore di u sumere.

– O’micu… Zì Antone chì cunnosce e chjàchjare à a veghja, vi hà vindutu un sumere chì scianchitteghja…

– A sò o Fiurì… avanti di pagallu, aghju guardatu di versu, un chjavellu* di u farru hè intrutu di traversu… Più cà Zì Antone sò digurditu, da ch’è cacci u chjavellu u sumere hè guaritu…

Fiurinu, da stu sicretu quasi spavintatu, andete à ritruvà Zì Antone u disgraziatu :

– O Zì Antò, vi cridiu più finarellu… U sumere scianchitteghja firitu da un chjavellu. Pudete dì chì a ghjurnata l’avete guadanta, u sumere di dece mila, ne vale sissanta…

– O’micu… sè un Fiurinu pocu finu, ùn sè mancu Balaninu… Sò statu eiu, u me amichellu, chì aghju ficcatu u chjudarellu. Par lascià crede à quellu birbantellu, chì u sumere hè sciancu per vìa di u chjavellu, ma ancu senza chjavellu, indeh per Diu Santu, u sumere ristarà sempre sciancu…

 

Muralità

Fiurì Fiurinu pocu finu,
Sì tù t’infarri cù un Balaninu,
Ai da perde u to latinu. •

 

* Chjavellu : chjodu par farrà l’animali.