Puesia

U lamentu à Nicoli

Ssa bellìssima puesìa di Ghjàcumu Fusina hè stata scritta in umagiu à Jean Nicoli marturiatu è assassinatu da i nasì durante a seconda guerra mundiale. Hè stata messa in cantu in un vuceru cummuvente da Jacky Micaelli oghje sparita. Pocu fà hè stata ripigliata da Diana Salicetti. U pueta Ghjàcumu Fusina esalta quì l’idea di u sacrifiziu di u grande resistente è di u curagiu è a forza ch’ella dà a fede in a grande càusa di a libertà.
Arritti dedicheghja ssi versi à l’Ucrainiani oghje affannati in ssu cumbugliu spaventosu ch’hè a guerra, è à tutti i pòpuli in suffrenza in u mondu, cum’è in Palestina, à u Sahara occidentale, in l’Artsakh è tanti tanti pòpuli marturiati.

 

O cum’è tù cunniscie
Le bellezze di lu core
Prima di piglià le vie
Chì ti purtonu da more
Quandu chì le negre spie
Lentonu lu so furore

A cità n’era durmente
E le case insunnulite
Quandu a quellu muru arrente
S’apriinu le to ferite
L’anima turnò dulente
E le lacrime salite

Quale sà cum’ellu fece
Lu boia quella matina
A imponeli la so legge
Cù la so manu assassina
Ma à tè n’ùn pobbe regge
For di metteti in ruvina. •