Una settimana una parolla

U ricciu

Una settimana una parolla (O duie, o micca, sfidàtevi di e « parolle parolle parolle…»)

Πόλλ’οἶδ’ἀλώπηξ, ἀλλ’ἐχῖνος ἓν μέγα.
(Poll’oid’alôpèx, all’echinos hèn mega)
Sà parechje cose a volpe, ne cunnosce
una u ricciu ma hè maiò. Archilocu

 

Salute à tutte è à tutti.

Oghje avemu da parlà di u ricciu. «Pòvari ricci morti franchendu e strade ! ».

Hè detta, ma chì fà, chì ci si pò fà ? Allora, a parolla « ricciu » esce da «u latinu! » Iè, da (h)ericius, fattu da un radicale (h)er è di u suffissu -icius. In grecu si hè impiecatu ἐχῖνος (echinos), derivatu da ἔχις (échis) « u sarpu », postu chì u ricciu t’hà a capacità di manghjà vipere senza teme u so velenu.

Manghja frutti, insetti, lumache, brughiglione ecc.

Nasce senza spini, ma qualchì ore dopu mèttenu à cresce. Maturu, n’avarà 7 000 ! À l’incuntrariu di ciò ch’è no pinsemu, u ricciu viaghja abbastanza in furia è sà nutà propiu bè. D’altronde, quand’ellu soffre, lampa un gridu chì si pare un porcu ! Pò campà 10 anni, ma a mediana hè di 5 anni. Infine d’auturniu, è sin’à u veranu, imberna.

U ricciu si manghja è s’adopra cum’è medicina dapoi un bellu pezzu. Ci spieca Pliniu chì a so carne hè gustosa, ma chì ci vole à tumballu d’un colpu, ch’osinnò lampa l’urina chì guasta a carne.

U ricciu hè u piattu naziunale di i Zìngari chì u cacìghjeghjanu cù cani apposti. Da caccià i spini, cuprìanu l’animale d’arzilla, u mettìanu sopr’à u focu è, tandu, si n’andàvanu i spini cù a tarra cotta. I Rumani, in quant’à elli, asciuvàvanu i spini di ricci da pettinà a lana è facìanu medicine contr’à calvizia, i prublema urinarii o i veleni. Per l’Egizziani, u ricciu aiutava i morti. À l’èpica rumana, si cridìa chì i ricci cullàvanu annant’à i meli, i scuzzulàvanu, è si giràvanu da inficcà i frutti ind’i so spini è pòrghjeli ind’u so nidu. U medievu si sfida di u ricciu : hè falsu, ingordu è spìzzicu, hè liatu à a morte, arroba i piulelli, l’acellucci, u latte di e vacche, sì una donna passa accant’à un ricciu si ritruvava incinta d’un mostru, è s’ella era dighjà incinta, perdìa a criatura. Oghje, cù i prublema d’ambiente, si sà chì u ricciu hè ùtule assai è hè prutettu.

Spessu, u ricciu hè raprisintatu affianc’à a volpe.

«Acqua è sole à un tempu signifìcanu matrimoniu di a volpe cù u ricciu » dice u pruverbiu. Ci hè dinù a fola di D. Flori A Volpe è u Ricciu, chì mette in scena un ricciu più astutu ch’è a volpe. Infine, si dice chì, per svoglie u ricciu incruccatu, a volpe li piscia addossu !

Per compie, a parolla « ricciu» hè stata aduprata per insignà parechje robe sfarente, ma mi manca a piazza. Eccu a canzona, francese chì corsa ùn ne cunnoscu :  https://www.youtube.com/watch?v=z_Hch-pOhYc

Marina Chovin.