Disastru

Ogni ghjornu t’hà u so contu di mostruosità umana minendu a pianetta. Sta settimana ne ritengu duie. A prima si passa torna à u Giappone, in Fukushima. U presidente di l’autorità nuclearia hà fattu sapè chì Tepco, l’impresa chì rege u nucleariu nippone, hà da lampà in mare l’acqua cuntaminata di a centrala. Dapoi l’11 di marzu 2011, ghjornu di u terramotu è u tsunamì ch’hà struttu a centrala, trè di i sei reattori sò annacquati di manera cuntìnua da ch’elli ùn scàldinu micca troppu, per impedisce una splusione nuclearia… L’acqua dopu (cusì dìcenu) hè ricuperata, trattata è ammansata sopra piazza nentru una infilarate di vasche. Sò avà 777.000 tunnellate d’acqua cuntaminate da u tritium, un elementu radiuattivu, nentru à 580 vasche, aspettendu di pudè sapè trattà megliu a radiuattività.

U prublema hè ch’ellu ùn ci hè più piazza è cunservà cusì ss’acqua à l’infinitu hè cumplicatu. E vasche si strùghjenu, certe sò tufunate, l’acqua si ne scappa… è costa caru… Sarebbe più sèmplice di pudè lampà l’acqua in l’oceanu Pacìficu, ùn hè vera ? A cuntaminazione sarebbe menu visìbule in più. Oghje, si vèdenu e vasche chì s’aghjùstanu à e vasche, face gattivu in u paisaggiu, capite… Dìcenu dinù ch’ùn hè tantu periculosu. U tritium hè presente in pìccule quantità, u rìsicu ci n’hè pocu è micca, eccètera, eccètera… Ma ùn dìcenu micca chì, di fatti, dapoi 2011, acqua chì fila à u mare ci n’hè dighjà in quantità impurtante, perch’è ricuperà tutta l’acqua qual’hè chì credu ch’ellu hè pussìbule in ssa mansa di ruina induve ùn pò mancu passà un robbò per vìa di a radiuattività troppu forte ? St’acqua, dunque, da a quale ùn si ne parla micca, si ne và in u prufondu di a terra, o s’incamineghja sin’à u mare ! Da sapè torna chì a radiuattività hè sensìbule à i fenòmeni d’accumulazione. Aghjustate pìccule quantità, vi face grosse quantità di radiuattività ! Infine chì, pocu à pocu, s’arruìnanu l’oceanu Pacìficu è a vita nentru !

L’altru fenòmenu anguscente ch’hè statu annunziatu, hè ssu quasi cuntinente di ghjacciu staccatu di l’Antàrticu. Grande cum’è 55 volte a superficìa di Parigi, l’icebergu hè segnu di l’aggravamentu di u riscaldimentu climàticu. Hè una barriera di pruttezzione di più chì si ne strughje è ch’hà da rende l’Antàrticu di più fràgile, cù a strughjitura dopu di i ghjacciaghji… Ssu pezzone di ghjacciu di più di 1000 migliardi di tunnellate, impedìa à i ghjacciaghji di ciuttà in mare parendu a so strughjitura. Strutta a barriera stessa, sò cusì millaie di chilòmetri cubi di ghjaccia ch’anu da filà direttamente à u mare più in fùria ch’ellu era prevista. Vale à dì una cullata di u livellu di i mari di a pianetta di 10 centìmetri di più !

L’attività umane impippèndusi di e règule di a natura scàvanu a fossa di a pianetta.

Fabiana Giovannini