Vènacu

Evviva a fiera !

A vintiduièsima Fiera di u Casgiu s’hè chjosa torna nant’à un bellu successu. Mondu assai, ma sopratuttu un ànima firmata sè stessa, bella è spùtica ! A fiera di Vènacu hè una vera fiera campagnola, solu aperta à l’usi è e tradizioni, induv’omu pò truvà une poche d’animazioni, certa, ma sempre in giru à u so tema pasturellu, è cù u scopu di difende a ruralità. A vuluntà 22 anni fà era di prutege a prufessione di pastore è di falla amà da i ghjòvani per mantene u spìritu di generazioni di Corsi, nu a messa in valore di a nostra muntagna, di i nostri sapè fà, di i prudutti nustrali è di u stintu paisanu chì i porta.

E fiere sò per noi un arma di difesa, un urdignu chì ci aiuta à luttà contr’à un mudellu agrìculu gattivu, chì si strughje e tradizioni è u valore di a nostra terra. Fendu valè l’intensificazione di a pruduzzione, ssu modu imprestatu dannighjeghja a qualità, vale à dì i nostri modi pasturini di pruduce è di tramandà l’usi è e passioni.

U pasturalìsimu in Corsica hè bellu più chè un mistieru, hè un andatura arradicata à i so lochi chì traduce una manera d’esse, è chì ferma ancu oghje u veru prughjettu di sucietà di u nostru pòpulu. Di sicuru, u turìsimu, i servizii, e tecnulugìe, a vita muderna, ma chì sarèbbenu i nostri paesi è e nostre cità senza ssa lea cù a terra chì ogni Corsu trova in a làscita di e generazioni ?

Fallemu tutti di ssa vita pastureccia, da babbi, babboni o antenati più luntani, è ne ferma ancu oghje, in u mudernìsimu di ssu sèculu, annegati nu e lege di a mundialisazione, un sensu preziosu, piattu ind’è i nostri cori è e nostre memorie, ciò chì ci face pòpulu ! Mantene ssa surgente hè una vera sfida per noi Corsi. In grazia à i pastori è ciò ch’elli prisèrvanu elli di drittu, di spùticu, di veru, a lea ùn hè persa. Ci aiùtanu à ùn scurdacci di a filetta. Tene e nostre tradizioni, parà i tràmpali, rilevà scumessa per dà à e nostre splutazioni mezu di luttà contr’à e calamità, a sicchina, i tempurali, e malatìe di u bestiame, ma dinù e sfide di a mundialisazione chì uniformizeghja è rege à modu soiu ciò chì face e nostre specificità. L’inghjocu hè a nostra sopravivenza in tantu chè pòpulu. Hè cusì ch’hè natu 18 anni fà l’associu Casgiu Casanu per adunisce i nostri pastori, dalli fiatu è forza è prutege i nostri usi. Sparghje u mistieru di pastore, truvà mezu di fallu rinasce, sustene i ghjòvani à stallassi è ghjunghje à campà di u so travagliu, eccu ciò ch’ellu era u scopu tandu. Una terra, razzini, sapè fà, omi è donne, hè a sòsula per pruduce u latte è i so prudutti sapuriti. Ci hè mezu di campà felice. Bisognu à firmà urganizati è sulidarii. Fà cresce scambii è sperienze, strutturà, migliurà sempre a qualità d’un allevu estensivu, riccu di a so natura è di a passione di l’omi. Ghjè tuttu què ch’ella curi a fiera di u casgiu. Fin’tantu ch’elli ci saranu pastori, firmerà drittu è fieru u nostru pòpulu.

 

Fabiana Giovannini.