Islanda

Ghjòvani beati

L’Islanda hè un paese chì ci n’impara assai nant’à a demucrazìa participativa, a lotta contr’à a corruzzione eccètera. Ci hè un antru duminiu induv’ella surprenda l’ìsula nurdica. U paese hà riesciutu à salvà a so ghjuventù di l’addizzioni, droga, alcolu, tabaccu… «20 anni fà, i ghjòvani islandesi èranu frà i più briaconi d’Auropa » dice u psicologu mericanu Harvey Milkman, «ùn si pudìa marchjà in i carrughji di a capitale Reykjavik, u vènari sera, senze sèntesi in perìculu… cù mansa d’adulescenti briachi chì vi cercàvanu stòrie…» Tandu u guvernu hà fattu scumessa cù l’attività spurtive è artìstiche, è hà sanziunatu dinù, cum’elli fàcenu parenti imprimuriti è paternalisti, stituendu una spècia di coprifocu pè a ghjuventù!

Chjìbba ! Cose ch’ùn ponu esse accettati in i paesi latini cum’è i nostri… eppuru ! Risultati ci sò 20 anni dopu. Pattinatoghje, badminton, ping-pong, atlettìsimu, pissine, ghjocu à pallò, arti marziali… soldi sò stati messi ind’è l’infrastrutture da multiplicà è stallazioni muderne pè i zitelli chì pratichèghjanu tutta a meza ghjurnata.

Dinù lochi per fà a mùsica, u ballu, a pittura, u teatru, eccètera.

Oghje l’Islanda hè u paese u più avvanzatu di i paese aurupei da ssu puntu di vista. È s’elli èranu 42% i zitelli di 15 è 16 anni à imbriacassi di manera regulare in u 1998, ùn sò più chè 5% in u 2016! Listessu pè a cunsumazione di cannabis, passata da 17% à 7% è i fumatori, calati da 23% à 3%! Stà sente à i ghjòvani, circà di capisce u so malandà è i stress di a so vita…

Porghje risposta à l’attese di a ghjuventù, da ch’ella ùn àppia laziu di pruvassi à sustenze gattive pè a so salute, eccu u mèttodu! Fà di manera à chì a ghjente si senti bè, in u so èssere generale, psiculògicu è fìsicu, per spanassi è truvà in u scambiu è l’attività, un pròpiu benestà.

Zitelli è zitelloni ùn anu micca bisognu d’allienazioni in e droghe da tutte e mamme s’elli sò bè in u so corpu è in a so mente ! L’alcolu, a droga, trasfòrmanu u cerbellu umanu, arruìnanu a salute, rèndenu dipendenti fendu nice di liberacci di l’angosce è di e suffrenze di a vita. A sperienza islandesa dice chì ssa ricerca di liberazione deve esse impiecata à rèndeci dipendenti à cose più à prò di a salute è di a cuscenza. È l’affare viaghja ! Imparà à cunnòscesi megliu, imparà e so lìmite fìsiche, riflette nant’à a so vita, cuntà nant’à l’altri… Ssu mèttodu dice quantu e pràtiche spurtive, u tempu passatu cù i parenti, l’inquadramentu in e scole, è u fattu d’ùn sorte fora a sera, sò suluzioni pusitive per esce di e dipendenze. Hè cusì ch’elle sò state aduprate lege radicale : difesu di cumprà sigarette pè i menu di 18 anni, o alcolu pè i menu di 20 anni, Interdizzione di publicità pè u tabaccu è l’alcolu. Scontru trà parenti è zitelli ublicatorii in tutte e scole da ch’elli pòssinu passà mumenti inseme.

Interdizzione di sorte a sera pè i ghjòvani di menu di 16 anni dopu à 10 ore d’inguernu, è dopu à mezanotte d’istate. Pràtiche spurtive è artìstiche generalizate cù aiuti specìfichi pè e famiglie ch’anu pocu mezi. Cusì, i fattori di rìsicu anu calatu è i fattori di pruttezzione anu cresciutu. I ghjòvani islandesi sò spurtivi, gòdanu di cultura, pàssanu tempu in famiglia, è càmpanu beati !

 

Fabiana Giovannini.