Accapu di a reddazzione

I Signori di a pace

In principiu di l’annate 2000, m’arricordu avè lettu un libru chì m’avìa marcata. Si chjamava I Signori di a pace, di Roger Faligot à l’edizioni Seuil. Cuntava l’impegnu d’omi chì, in u secretu, a discrezzione, l’appiattu ancu, agìscenu, s’interpònenu. Arnese di mediazione, sò veri paceri in i cunflitti i più sanguinosi è i più intriscati. U libru parla cusì frà altri di i massacri di Bosnìa o di u Rwanda, di u cunflittu irlandese, o quellu di u Paese Bascu, di u Burundì, u Soudan, u Guatemalà, u Sri Lanka, u Cachemire… U massacru ètnicu di Srebrenica per un dettu, hè cunsideratu frà i più tremendi in Auropa dapoi a seconda guerra mundiale. Più di 8000 omi è giuvanotti bosniachi sò stati eseguiti in u 1995 durante a guerra di Bosnìa Erzegovina da paramilitari serbi di Bosnìa. A Corte internaziunale di ghjustizia hà parlatu d’un genocidiu di massa. Si sò truvati dopu e fosse cumune è omu prova sempre à identificà e vìttime…

In principiu di l’annate 90, un antru massacru di massa hè statu tremendu. Quellu di i Hutus contr’à i Tutsis, duie etnìe di u Rwanda upposte dapoi sèculi. L’ONU stima à 800.000, a maiò parte Tutsis, a ghjente ch’hà persu a vita tandu. Secondu à u Rwanda, sò un millione i stirpati ! Stu genocidiu intervene dopu à l’assassiniu di u presidente di u Rwanda in u 1994, è dura 100 ghjorni. E vìttime sò assassinate da i so vicini cù acette è un saddìsimu tremendu, fendu di stu fattu frà i più atroci di u sèculu. Malgratu st’orrore, i Tutsis chì si ne sò surtiti sò stati piattati è prutetti da Hutus… Ghjè nant’à stu gèneru di riflessi umani ch’elli travàglianu l’artisgiani di pace. Dopu à u massacru sò centinaie di millaie d’esiliati Hutus chì sò fughjiti di u paese da a paura di e vindette. Mondu sò morti in i campi di rifugiati, vìttimi di u colerà. A cumunità internaziunale hà lasciatu fà i massacri è a rispunsabilità di certi, frà i quali a Francia, hè stata messa in càusa. Oghjeghjornu rispunsèvuli sò sempre ricircati…

U libru di Roger Faligot conta u mètodu, a vuluntà, a generosità di sti Signori di pace chì pròvanu à parà sti cunfliti. U diàlogu sempre rilanciatu, senza mai stancassi, hè a so strategìa. Fà parlà trà di elli a ghjente upposte, da cunvìnceli à sorte di a lògica di cunflittu, da mètteli in rilazioni, da ch’elli spàrtinu inseme più chì e parulle, sìntimi umani. Fòrmanu à a demucrazìa i pòpuli. Frà i più celebri… Gandhi, Einstein, Sean MacBride, Nelson Mandela, Mikhaïl Gorbatchev, Desmond Tuttu, Rigoberta Menchu, u Dalaï Lama, Michel Rocard… più vicinu à noi, in u cunflittu irlandese, o bascu, ci hè John Hume, Alec Raid, Matteo Zuppi, Harold Good… I più attuali ùn si ne parla chì, cum’è l’aghju detta nanzu, sò discreti è travàglianu fora di tutta mediatisazione. Sò suvente religiosi di a cumunità Sant’Egidio o ghjente cunnisciute da u so umanìsimu. Ùn ci ghjùnghjenu micca sempre. Per disgrazia. Mà travàglianu nant’à u tempu longu. È rilàncianu, rilàncianu sempre u cuntattu. Sò impegnati in u cunflittu israelo palestinianu dapoi decine d’annate… è sò l’iniziatori di a suluzione pruposta in Oslò. Mà hè diffìciule di sbuccà. Perch’è s’elli esìstenu paceri, ci sò dinù fabricanti d’odiu, di guerra è d’addisperu chì strùghjenu i sforzi di pace.

Oghje, avemu bisognu di elli più chè mai. E guerre è i cunflitti ùn màncanu in u mondu. Bramemu chì u s’impegnu purterà in fùria i so frutti. Pè u più in Ucràinia è in Palestina. •

Fabiana Giovannini.