Accapu di a redazione

Pusidunìa

In Corsica si sublimeghja a natura. Frà tutte e nostre ricchezze, l’erbaghji marini sò un tesoru magnìficu. Omu i crede alghe, in fatti sò piante chì fàcenu ancu i fiori è si spàrghjenu aggruttendu mondu mare è maraviglie d’urganìsimi è di pesci chì ci si piàttanu per cresce è pupulà Mare Nostrum. Posidonia Oceanica hè una specie endèmica di Mediterràniu, stallata dapoi 8000 à 9000 anni, dìcenu i scientìfichi. Copre trà 25.000 à 50.000 chilòmetri quadrati di i fondi marini sin’à 30 metri di prufundezza. Omu ùn vede chè sta specie di frisgettu chì scummoda quand’ellu more è si ritrova ammansatu nant’à a rena, in fatti, incarta u fondu di u mare è si gode di sole, furmendu un preziosu di l’Umanità : a fottosintesi chì fabricheghja l’ossigena. À tempu, ritene microsedimenti nutrittivi pè e ciucciaghje è e nichjate di tutti l’urganìsimi marini. Cum’ella hè bè fatta a natura ! Piatti quì, crèscenu è si riprudùcenu. À tempu ch’ellu si sparghje l’erbaghju marinu, si spàrghjenu ss’urganìsimi, ch’elli sìanu di piante o d’animali. È li ghjove dinù di muschera, chì tutta a catena alimentaria si ritrova quì ind’è ssu miràculu di natura. Pesci, molluschi, crustacei si nascòndenu, si nutrìscenu è fàcenu i so chjuchi… L’erbaghji marini aggròttanu cusì 25 % di e specie marine di Mediterràniu allora ch’elli raprisèntanu solu 1 à 2 % di u spàziu ! Posidonia Oceanica hà dinù una missione nant’à i currenti marini è u marittonu ch’ella arriculeghja secondu a densità o l’altura di l’erbaghji. Cusì, anu un rollu di filtru chì schjarisce l’acqua, di muderatore di e timpeste è di prutettore di e coste parate da l’erusione. È ancu morti nant’à e sponde aggròttanu mondu pìcculi insetti è urganìsimi invertebrati chì nutrìscenu l’acelli marini. Sta sedimentazione face un mischiu di i risomi vivi è morti furmendu un tappettu in fondu di u mare chì pò avè parechji metri d’altura è si ritene u carbonu orgànicu durante millenarii. Cusì, a posidonìa hà un rollu capitale in u regulamentu di u clima. Pò ritene 35 volte di più carbonu chì quellu ritenutu in una furesta trupicale ! 15 % di u carbonu sputatu in Corsica hè ingullitu da i nostri erbaghji marini. Un èttare d’erbaghju s’ingolla cinque volta di più carbonu chè un èttare di furesta amasuniana è 25 % di più chì un èttare di mangrova trupicale. Esiste à longu à e coste spagnole, catalane, francese, taliane grècie, cruate o di u Magrebbu. È dunque in giru à e Baleare, a Sardegna, Chypre, Malta, a Sicilia, l’ìsule greche è a Corsica ben intesa. Quellu di a costa urientale di a nostr’ìsula sarebbe u più grande di Mediterràniu. A chjarezza di l’acqua in Corsica face chì l’erbaghju si sviluppa sin’à 40 metri di prufundezza ! Hè una richezza tamanta !

Posidonia Oceanica, ch’ella sìa morta o viva, hè prutetta da parechji documenti internaziunali cum’è a Cunvenzione di Berne, a Cunvenzione di Barcelona, a Direttiva Abitatu. Puru hè minacciata da l’urbanìsimu, a pulluzione, a pesca di battelloni chì ràspianu cù i so filetti i fondi marini, è i battelli di turìsimu di a grande piacenza chì a strùghjenu da e so àncure marine. L’erbaghju di a Pruvenzia in Francia hè sminuitu di 30% e sette ùltim’annate… Di marzu scorsu, u deputatu aurupeu di a Corsica, Francescu Alfonsi, hà adunitu l’intergruppu Searica di u Parlamentu aurupeu da ch’ellu agisce per l’appiecazione di sse Cunvenzioni internaziunale. Una cunferenza era prevista stu ghjovi in Aiacciu cù a Cullettività di Corsica. Ma per prutege l’erbaghji marini a Corsica abbisogna di cumpetenze legislative, vale à dì d’autunumìa. •

 

Fabiana Giovannini.