Femu a Corsica

Scumessa

Certi pudìanu pensà ch’ella era scumessa. Da una chjama in quìndeci ghjorni fà vene in Corti centinaie di ghjente… ma era troppu pisìa l’attesa è troppu aspettatu quellu mumentu! Sò ghjunti da tutti i lochi di Corsica, da tutti i parcorsi prufessiunali o militenti, in pienu suleone, anziani, ghjòvani, militenti o nò, naziunalisti o nò, cù a voglia di campà ssu mumentu. Ùn era a risposta à un omu, o una dimarchja. Ùn era u piacè di ritruvassi per festighjà e nostre vittòrie. Ùn era mancu u bisognu d’urganizassi megliu per pudè dà di pettu à d’altre lotte… era forse tuttu què, ma qualcosa in più. Voi chì site ghjunti sàbatu in Corti l’avete percepitu cum’è mè, ssu qualcusella in più, più o menu cuscente, più o menu palisatu. Simu in traccia torna di scrive una pàgina di stòria. Puntati chè no simu da un bisognu chì trapassa tutte e bisbiglie, tutte e difficultà, tutte l’urgenze… una voce interiore chì ci dice, o zité, cuntinuate d’avvanzà. Ogni passu in più, ogni scrutinu, ogni realisazione, ogni discorsu, cuncòrrenu à ssu bisognu chì si face di più precisu à ssi mumenti custì. Cum’è quand’omu si face una casa è ch’ellu aghjunghje una petra à l’altre petre.

Simu in traccia di custruisce u nostru paese. Si face vivu u nostru sognu. Avemu vintu vittòrie, avemu passatu nuttate sceme, imbriachiti di gioia, ma nunda ùn pò dacci un sìntimu cusì bellu è forte induve e brame chì ci anu avviatu sin’à quì pìglianu forma, si cuncretizèghjanu è trapàssanu ancu i parcorsi di l’uni è di l’altri. Anu vintu e nostre edee. Avemu vintu in credibilità dendu prova chè no pudìamu rege cullettività, cumune, intercumunalità, regione.

Avemu fattu prova torna chè no èramu capace di parlà à u Statu, di cunvìncelu, di dalli retta è di dalli pettu quand’ellu ci vulìa. U passu in più hè di custruisce ssu paese. U passu in più hè di ghjunghje à ss’unione di u pòpulu corsu tantu bramata. U passu in più hè di fà Nazione. A dice senza stancassi dapoi anni è anni in sse pàgine d’Arritti, Màssimu Simeoni.

Un arnese demucràticu è urganizatu di manera à spàrghjesi in tutti i dumenii di a lotta, manca. Ci tocca à custruìscelu perch’è hè nant’à a strada di a custruzzione di u nostru paese. Hè u bisognu ch’ellu ci vole à cuncretizà oghje. A scumessa vera hè questa quì. Francà l’ambizioni individuali, i desiderii persunali, ancu s’elli sò leghjìttimi. Varcà tutte e difficultà, tutte e cuntradizioni, tutte e sfarenze o particularità, per ghjunghje à l’essenziale. Mette manu in pasta, porghje aiutu à ss’ambizione cullettiva. Hè venuta l’ora. Ci tocca à viaghjà inseme di manera stretta da àpreci l’orizonte. Accende u luminellu in u core di ogni Corsu, ch’ellu sia natu quì o nò. Ùn hè chè cusì chè no ghjunghjeremu à rilevà l’impegnu maiò. Cusì bella scumessa !

 

Fabiana Giovannini.