Accapu di a redazione

Umanità

L’attualità di u mondu hè carca è dramàtica tutti i ghjorni, a guerra, u terramotu, u riscaldimentu climàticu, e ritirate, l’accidente di Palmade chì conta tutti i disguasti di a droga è di l’addizzioni… In ssu cumbugliu di scempiu è scumpientu, ci n’hè unu da u quale nimu o quasi ùn hà parlatu. Puru conta anch’ellu tutta a disgrazia di l’Umanità… Allora chì l’innamurati festighjàvanu Santu Valentinu, l’ONU ci imparava chì 73 personi èranu perdute in mare. Annigate prubabilmente in un battellacciu chì s’hè sfundatu à u largu di a Libbìa. Partuti u 14 di ferraghju, sò zitelli, donne, omi ch’allùnganu a lista tremenda di i morti in mare per pruvà di fassi un antra vita in Auropa. Nant’à 80 passageri, solu 7 anu riesciutu à nudà sin’à e coste libbiane per testimugnà di ssu novu sfragellu. U mare, ellu, hà resu e prime salme u ghjornu stessu nant’à a rena… 11 sò state truvate in sse piaghje di u Mediterràniu chì diventa un campusantu di e brame è i sogni ch’ella hà fattu sta corcia ghjente…

In 2022 l’ONU hà cuntabilizatu 2.583 morti in Mediterràniu. Quantu seranu in verità ? 35.000 dapoi l’annate 90. Ma quantu sò à ùn figurà mancu in e statìstiche macabre di e strade trà l’Àfrica è l’Auropa ? U Mediterràniu hè spaziu di scàmbiu è di migrazioni dapoi ch’ellu hè natu l’omu nant’à a pianetta. A migrazione hè ciò ch’hà custruitu e civilisazioni umane. Trà scàmbii culturali, cunquiste, scuperte, e culunìe si sò stallate dopu à tantu viaghji quì, culandi… L’Etruschi si sò spapersi in tuttu u circondu per porghje e so cunniscenze è i so sapèfà. Oghje li cunsacremu studii smaravigliènduci nant’à e cuntribuzioni ch’elli anu fattu à ciò ch’ella hè a cultura mediterrània oghje. Dopu à elli, i Grechi, i Rumani, è tant’altri si sò piantati nant’à e sponde di u mare nostru è ancu di più luntanu ! Ma fora di ste cunquiste, diciaremu urganizate, ci èranu digià passi è veni di ghjente in viaghju chì si cercàvanu lochi per campà o puru chì èranu curiosi à scopre u mondu. U pòpulu corsu s’hè custruitu anch’ellu di tutte st’arricate, è sò mondu pòpuli hà avè postu u pede nant’à l’ìsula, mille volta cunquistata. Centumilla volta aduprata da ghjente cascata innamurata di e so sponde da i primi omi ghjunti à pedi quandu u mare ùn era abbastanza prufondu per spiccali, sin’à l’oghji. Ci tocca à fà a sfarenza trà e culunisazioni vulsute per spluttà, arruinà, è l’arrichiscimentu di e civilisazioni umane chì si scòntranu è si spòsanu. Hè u tempu, è i valori umane, chì fàcenu a sfarenza. U primu scopu di l’Umanità, deve esse l’umanità. U sangue chì corre ind’è e mio vene hè quellu chì corre ind’è e vene di quellu ghjuntu à circà alloghju. A mo cultura hè abbastanza sodda è arradicata da pudè accoglie è spàrtela cù d’altri. À noi di falla cresce à cunsequenza.

L’Auropa conta 450 millioni d’abitanti, ùn seranu è qualchi centunaie di milla à vèneci à inventassi un avvene chì scambieranu e so realità ! Hè una vergogna d’abbandunà èsseri umani nant’à e strade di e migrazioni. Ci seranu 243 millioni di rifugiati climàtichi da quì à u 2050, dìcenu l’esperti di u riscaldimentu climàticu. Sarebbe ora di pruvà à addattassi à ssa nova realità ! Materialmente per accoglie sta corcia ghjente chì s’aghjusteranu à i rifugiati di e guerre è a misèria, ma dinù culturalmente da spàrtesi inseme a nostra umanità trà pòpuli. •

Fabiana Giovannini.